Filozoful i-a aruncat un măr în palmă și a spus gânditor:
– Oamenii cred că sufletele lor sunt ca merele.
– Adică? – s-a interesat elevul său.
„Mai precis, jumătăți”, a corectat filosoful.
– Cam așa e. A tăiat cu grijă mărul în două și l-a așezat pe masă.
– Există o astfel de credință că pentru fiecare persoană există un cuplu ideal.
Se pare că Dumnezeu, înainte de a trimite suflete pe lume, le taie în jumătate, în jumătăți masculine și feminine. Ca un măr. Așadar, aceste jumătăți se caută unele pe altele. Și se găsesc? Cum vă imaginați asta? Care este probabilitatea unei astfel de întâlniri? Știți câți oameni sunt pe lume?
– Multi.
Și pe lângă asta, ei bine, se vor găsi reciproc. Crezi că vor face un măr și se vor trăi în pace și armonie?
– Ei, da. Nu-i așa? – studentul a fost surprins.
– Nu, nu e chiar așa. Profesorul luă jumătate de măr în mâini și le ridică la fața lui.
– Iată două suflete proaspete care coboară pe lume. Și ce face lumea cu sufletele umane?
Taie din ele o bucată sau mușcă.
Profesorul a mai luat câteva mere.
– Am tăiat fiecare în jumătate, adăugăm două jumătăți din mere diferite la întâmplare – și ce vedem?
– Nu se potrivesc, încuviință ucenicul.
Am rezumat, de pe un site străin.
Este o pildă pentru cei care își caută jumătatea. Prin urmare, probabilitatea de a întâlni a doua jumătate este foarte mică, ea nu se naște , ci devine, prin eforturi de ambele părți. Oamenii care se iubesc, devin unul. Iată exercițiul iubirii. Se susțin reciproc și se împing spre succes, se completează armonios.
Există adevăruri care au culoarea vizibilă.
De dragul meu dacă-mi primești iubirea
şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat
şi totuşi te blestem, de-i iei sclipirea
fără să ţi-o dorești cu-adevărat!
În fiecare dimineață, o persoană se ridică și merge la luptă, cu sine, cu lumea, cu Dumnezeu. Două lucruri sunt suficiente: a fi tu însuți, a fi capabil să trezești admirație și recunoștință. Să rămâi mereu același luminos, amabil,unic și fermecător. Atunci când cineva face un lucru rău intenționat, acest lucru nu se numește greșeală. Punct.
arta si natura 
Comments on: "Două jumătăți" (6)
În plus, și merele sunt de mai multe soiuri, ca oamenii. O săptămână înfloritoare îți doresc, Ane!
Da, de aceea nu putem iubi oameni complet diferiți, cu cei complementari avem șanse…
Mulțumesc Petru pentru opinie.
O săptămână frumoasă!
Dacă nu ar exista iluzia unui suflet pereche ce sens ar mai avea viaţa ? Am trăi terni, lipsiţi de pasiunea aceea pe care ţi-o dă speranţa unei jumătăţi care să te completeze. Să ce? Care ar fi sensul vieţii dacă nu ar fi iubirea?
La fel de toxică este şi ideea că doi oameni pot deveni în timp suflete pereche.
Cele mai multe cupluri sfârşesc în noroi tocmai pentru că hrănesc iluzia asta.
Deşi este evident că sunt diferiţi în punctele esenţiale, se mint că în timp se vor schimba.
Doi oameni care nu sunt jumătăţi ale aceluiaşi întreg, nu au cum să ajungă să fie, oricât de mult şi-ar dori asta.
Mi-se prea pare că filozoful are într-o oarecare măsură dreptate. De când ne naștem se taie din bucată sau mușcă. Practic nu există posibilitatea unui întreg. Prin urmare ne folosim mintea, inima și cunoștințele dobândite și le experimentăm 🙂 Povestea îndrăgostitului,astăzi, este o singurătatea, care doare. Se spune că în iubire întotdeauna există o rană deschisă.
Iubirea a devenit un cuvânt clișeizat, lipsit de conținut, unde se întâlnește dorința,limbajul,idealul. Da, avem nevoie de comunicare, schimb de idei,păreri.
Cred că doi oameni pot deveni un întreg, pe măsură ce descoperă, că au aceleași idealuri de viață. Câteva păreri.
Mulțumesc pentru comentariu.
Există acel suflet pereche, atunci când simţi că l-ai găsit. Dar şi eu cred că perechea aia devine-n timp perfect compatibilă cu tine.
Zi bună, Ane!
Așa cred și eu. Este imposibil să ști de la început, ce zace în mintea lui. În zilele noastre e chiar periculos să accepți pe cineva în viața ta, fără să știi totul despre el.
O plăcută,Potecuță!