Consider internetul – Biblioteca lumii, este istoria literaturii universale. Dacă nu ar mai fi internet m-as informa de la Bibliotecă, asa cum o făceam pe timpuri și din cărțile de specialitate, în funcție de domeniu. Am cărți în camere. Am donat 300 de cărți și mai pot dona multe.
Iată, ce aș face dacă nu ar fi internetul!
Doamne, iartă-ne pe noi păcătoșii, că răstignim în fiecare zi și în fiecare oră pe semeni noștri.
Viața este un rebus compus din imagini, ghicitori intelectuale, care uneori sunt ușor de rezolvat, alteori, greu de descifrat. Mi-am deschis ochii și inima larg și am privit permanent lumea din jurul meu prin filtrul creativității mele.
Am observat că blogul a devenit o armă de atac, se atacă cu intenții perfide, caracterul, felul de a fi. Ar fi nevoie de, ”înflorirea ființei umane” a omului ca ființă morală, al omului ca Om”cum spunea, Aristotel.
Să știți că suntem doar colegi, care călătorim în același tren mare, iar mai devreme su mai târziu, toată lumea va coboră la ultima destinație. Și atunci, de ce nu avem loc nici în virtual unii de alții!? Știu de ce, dar las pe altă dată. În realitate înțeleg cum stau lucrurile.
Eu muncesc, ca să postez aici zeci de imagini, să le fac logice, din pasiune! Cei, cărora nu vă place, VALEA, înțelegeți ce am spus. Eu, pe blogul meu fac ce vreau, cum îmi place, în așa fel să nu aduc atingere fără motive întemeiate vreunei persoane. S-a jucat și cu mine cineva, a crezut că nu sunt suficient de isteață, dar s-a înșelat. Am observat tentative de atingere a persoanelor, așa de dragul artei, la modul general, din lipsă de subiecte.
Îmi place să cred!?
Ce e val ca valul trece, vremea vine, vremea trece, eu rămân la toate rece!
Pianul este cântat de nocturnul lui Chopin, spălând din Suflet povara vremurilor.
arta si natura 
Comments on: "internetul" (12)
Off! Nu pot să nu mă întreb ce a stat în spatele acestei amărăciuni care s-a întrezărit aici? Blogul în sine îl consider la ani lumină distanță de…hai mai bine să nu fac nominalizări spunând care. Doar blogul este un loc unde arta își spune cuvântul (cum altfel decât frumos?) iar pagina ta dă cel mai strălucit exemplu în acest sens. Asta este credința mea. Și ca atare mă încearcă acum o nedumerire profundă… Dacă sunt întrebat direct, mărturisesc că nici nu îndrăznesc măcar a mă considera un blogger adevărat, și asta tocmai datorită așteptărilor pe care le am, și la care însumi nu m-am ridicat, în a întreține o platformă. Nutresc însă un mare respect pentru cei care știu să o facă bine și țin acest tren virtual, cum bine l-ai numit, pe linie și direcție. Atunci cei care doar strică mobilierul din el, și își ridică pantofii murdari pe canapele, cum oare s-ar putea numi? Călători onești? Nu! Blatiști? Poate! Și dacă e așa, au ei vreo importanță, vreun cuvânt de spus, ceva suficient de luat în seamă pentru a fi necăjită? Eu consider că nu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Fiecare scrie pe blogul lui cu talentul din dotare. Consider că nu am talent de scriitoare, prin urmare fac ce știu și ce îmi place. Am încercat de-a lungul timpului să promovez arta scrisă și vizuală, să încânt privirea. Eu așa m-am născut, îmi place frumosul oriunde s-ar afla, îl văd și mă bucură. Nu am fost mereu la înălțimea așteptărilor, nici a mea, nici a vostră, sunt realistă.
Nu mi-a fost teamă să fiu romantică, fără să-mi pierd controlul.
Este locul unde mă relaxez, ascult muzică, citesc, scriu.
Mulțumesc mult pentru tot ce ai punctat în comentariu. Apreciez!
ApreciazăApreciază
Draga mea! Este clar că cineva te-a supărat rău de tot! Mie îmi place blogul tău foarte mult! Dar altceva vreau să spun! Eu NU critic pe nimeni şi nu dau indicații nimănui. Respect opiniile exprimate oriunde ar fi ele expuse. Dar…dar dacă conținutul unui blog nu este pe placul meu, simplu, nu-i mai calc pragul! Însă există „nişte unii” cărora le dă „intelighenția” pe margini. Şi unde să-şi dea „cu stângu-n dreptu'” dacă nu prin vecini…Să auzim numai de bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am vrut să calmez unele voci literare. Adică, nu suport deprecierea existenței, accept că sunt oameni care nu te plac, evaluatorii. Eu, îmi asum ceea ce sunt.
Am simțit nevoia să mă descarc, m-a ajutat și coronaV. 🙂
Ești iubitoare de artă și creezi artă cu talent.
Mulțumesc pentru opinia ta, pe blog!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu-mi pot imagina că există persoane care să încerce a păta frumosul pe care ni-l oferi. E mare păcat, dar îți doresc să rămâi pe baricade și să mergi mai departe. Pentru tine și pentru noi, cei care te admirăm și apreciem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumusețea este o decorare a vieții, dar, nu este o garanție că vei fi iubit și protejat. Timpul este pericolul inevitabil.
Am rezistat tuturor ”intemperiilor” care au căzut asupra mea, pe unele le-am precizat și mai precizez: femeia geloasă și invidioasă are imaginație și iluzii de tot felul, care o neliniștesc, stă la pândă, apoi atacă.
În cele trei comentarii mi-a exprimat constatările, poate, pe alocuri subiective.
Mulțumesc mult pentru susținere și apreciere, Petru!
Nu mă pierd, nu dau examen, nu am emoții, am în fața mea un perete, nu văd nici o reacție, deși aș vrea 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ştiu cine te tot supără aşa, Ane. Dar zău, încearcă să ignori, mai ales dacă e vorba doar de răutăţi gratuite. A scris cineva ceva de blogul tău, de ceea ce postezi sau te atacă prin comentarii? La comentarii e simplu, pui la moderat adresa sau la izolare şi nu te mai laşi afectată.
ApreciazăApreciază
Da, bine zici, sunt răutăți absolut gratuite.
Nu sunt afectată, dar nu pot să mă fac, că nu văd lucruri evidente.
Mulțumesc Potecuță pentru comentariu!
ApreciazăApreciază
„Nu te lasa biruit de rau, ci învinge raul prin bine.”
Un mic… „dar din dar se face Rai…” 🙂
Pablo Picasso, ajuns la bătrânețe, stătea într-o cafenea undeva în Spania și măzgâlea ceva pe un șervețel folosit.
Se comportă absolut degajat, desenând orice îl amuza în momentul acela – așa cum desenează adolescenții obscenități pe pereții toaletelor – doar că vorbim de picasso, așa că desenele obscene create de el erau mai degrabă niște minunății impresionist-cubiste improvizate peste niște pete de cafea.
În fine, aproape de el stătea o femeie care privea încântată cum desenează. După câteva momente, Picasso și-a terminat cafeaua, s-a ridicat să plece și a mototolit șervețelul să îl arunce.
Femeia l-a oprit. “Stai”, i-a spus ea. “Pot să iau eu șervețelul pe care ai desenat? Plătesc.”
“Sigur”, i-a răspuns Picasso. “Face douăzeci de mii de dolari.”
Femeia a scuturat din cap de parcă tocmai aruncase cineva cu o cărămidă în direcția ei. “Cât? Nu ți-a luat nici două minute să-l desenezi.”
“Ba nu, doamnă”, a spus Picasso. “Mi-a luat peste șaizeci de ani ca să pot desena asta.” A pus șervețelul în buzunar și a părăsit cafeneaua.
Performanța, în orice domeniu, se bazează pe mii de eșecuri mărunte, iar magnitudinea succesului este direct proporțională cu numărul acestora. Dacă cineva e mai bun ca tine la ceva probabil că e din cauză că a avut parte de mai multe eșecuri în acel ceva. Dacă cineva e mai slab decât tine, e din cauză că nu a trecut prin experiențele dureroase de învățare prin care ai trecut tu.
Asta ne limitează. Succes cu adevărat nu putem avea decât atunci când suntem dispuși să dăm greș. Dacă nu suntem dispuși să greșim, nu suntem dispuși nici să reușim.
© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi
DistribuieTweet+1Pin it
Sursa: Fragment din cartea: Arta subtilă a nepăsarii – Mark Manson
O seara magnifica plina de liniste si pace sufleteasca draga Ane !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un artist controversat. Artiştii buni copiază, artiştii mari fură. Pablo Picasso
Mulțumesc pentru comentariu, Iosif!
ApreciazăApreciază
Cred că am pierdut ceva. Ce te-a necăjit atât de tare, Ane?
ApreciazăApreciază
Nu se spune! 🙂
ApreciazăApreciază