dor de mare

Ador zorii când totul este liniștit. Vise, doar vise.

Apa mării avea o transparenta fermecătoare, flori micuțe albastre în apă sclipeau cu reflexe albăstrui. Deasupra apei erau flori sub apă erau safire, care acopereau stanca cu pietre scumpe, ramuri verzi acopereau stâncile ca niște filigrane.

Marea este fascinantă, marea ucide, sperie, este înțeleaptă și blândă, și puternică și imprevizibilă. 

Este dificil să găsești în natură ceva mai frumos și maiestuos decât elementul mării, strălucind în diferite culori, sunând – atrage și fascinează. Imaginea mării a fost cântată de poeți, artiștii au pictat marea, melodiile și ritmurile valurilor sale au ajuns pe notele muzicale ale operelor multor compozitori. „Dialogul vântului și al mării” „Jocurile de val” atmosferă dramatică. Poemul simfonic „Marea” a fost scris de C. Debussy – impresionat de contemplarea Mării Mediterane și a oceanului, după cum a recunoscut însuși compozitorul Poemul simfonic „Marea” a fost scris de C. Debussy.

„Jocurile de val” – senine și vesele.

Când marea…

Când marea turbează de valuri împinsă

                        Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,

                        Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,

                        Când tunete cânt;

                        Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde

                        O rază de aur se toarce uşor

                        Şi-n fundul sălbatec al mării pătrunde

                        Prin vânt şi prin nor.

În fundul cel umed al mării turbate,

                        În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,

                        Luceşte o steauă în piatră schimbată,

                        În mărgăritar.

                        E-amantul a stelei ce palidă trece

                        Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,

                        E-amantul căzut dintre stele, ce rece

                        În mare murea. M. Eminescu