„De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica” (Emil Cioran)
Muzica nu are nevoie de traducători, pătrunde in orice inimă. Fluierul frunzelor și curgerea apei de izvor, ciripitul păsărilor, sunt fără timp, mereu noi și frumoase.


Când a venit iubirea pe pământ stele s-au aprins şi de atunci Luna zâmbeşte cu razele ei adormind singure la fereastra. Afară doar freamătul frunzelor și o tăcere adâncă.


”ars-divinus , muzica este plină de fascinaţie, taina vieţii. Cine nu doreşte s-o afle?”
Exista un grai mut, doar al inimii, câteodată e ca o muzică în care se contopesc toate glasurile. Ea este şi răscolire de suflet, este chemare la discuţie profundă despre viaţă, existenţa îţi şopteşte adevăruri mult prea adînci

Nu am nevoie de multe lucruri
Pot să mă descurc fără nimic
Cu toate binecuvântările pe care viața le poate aduce
Întotdeauna am avut nevoie de ceva…
Am nevoie de tine ca apa
Ca respirația, ca ploaia



Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.