Mă uit prin roșul frunzelor
Arborii sau luminat, ca o flacără roșie
Si, înfășoară în jurul lor
Vise fabuloase.
Uite, copacii colorați ascultă vântul tremurând
la răscruce;
El, a început să cânte
Despre argintul și aurul toamnei.
Inima mea se revarsă de emoție și bucurie.
Nu știu ce plăcere infinită pătrunde în ea și mă arde.
Frunzele de toamnă sunt ca o dragoste târzie …
dispar fără urmă, în ultimul dans.
Ultima frunză nu cade,
o dor rănile.
arta si natura 
Comments on: "ultima frunză" (7)
Frumos spus! Ultima frunză e o eroină care moare la post.
Da, rămâne emblema frunzelor. Până mai simte ”durere, nu moare”
Mulțumesc pentru comentariu, Petru!
Un weekend superb să ai!
ADOR FRUMUSEȚEA UNICĂ A TOAMNELOR!
🍁🍂 🍁🍂
Ultima frunză e ca ultimul pas din vals, cu amprenta regretului unui alt nedorit sfârșit.
Să ai o toamnă fără regrete, fără griji, doar cu mulțumiri, bucurii și împliniri!🍁
Așa apare noțiunea de perpetuare a vieții.
Mulțumesc frumos pentru mesaj, Ana!🍂🍏
Cu drag!🥰