Iubire platonică

„Te voi lua într-o zi sigur – la Paris!”

El, obișnuia să i trimită un buchet cu cele mai frumoase și neobișnuite flori – hortensii, violete de Parma, lalele negre, trandafiri de ceai, de orhidee, sau crizanteme, în fiecare săptămână, de o frumusețe fantastică.

Era obișnuită cu faptul că îi invadează în mod regulat viața, era obișnuită să știe că el este undeva și că-i trimite flori. Ei nu s-au văzut, dar existența unei persoane care o iubea i- a influențat atât de mult viața și tot ceea ce i sa întâmplat.

 Luna într-un grad sau altul afectează tot ceea ce trăiești pe Pământ numai pentru că se rotește în mod constant în apropierea noastră.

Dacă în fiecare floare a fost „dragoste”, atunci timp de câțiva ani cuvintele iubirii lui au salvat-o.

 A murit la 40 de ani – această veste a uimit-o, a fost o lovitură neașteptată.

Nu a înțeles cum va trăi – fără această iubire, dizolvată în flori. Dar, îndrăgostitul nu a lăsat acelei companii de flori nici un cuvânt despre moartea lui.

 A doua zi, a apărut la ușa ei un mesager cu un buchet de flori neschimbat, la fel de frumoase. Florile ei au devenit de acum o poveste pariziană.

In această casă confortabilă, flori erau peste tot – ca un omagiu adus unei legende, trăită de ea. Anii au trecut ea a devenit o doamna regală, cu părul gri, cu amintirii despre romantismul tinereții ei. Dar într-o zi a sunat soneria, cineva ia adus un buchet de flori cum n- a văzut niciodată în viața ei, un astfel de buchet luxos, – un buchet de crizanteme japoneze, aurii, asemănătoare cu strălucirea soarelui. Din spatele acestei splendori strălucitoare, ”glasul mesagerului a spus: sunt de la EL”