Am adormit aseară
cu fruntea sprijinită
de-o carte
care învelea
o poveste simplă.
Pentru că îmi place Albert Camus îl recitesc din când în când. Azi mi-a plăcut acest pasaj din carte unde Ernest Dwinger în „Jurnalul său din Siberia” scrie despre un locotenent german care, prizonier fiind de ani de zile într-un lagăr în care domnea foamea şi frigul şi-a construit un pian, cu clape din lemn un pian silențios. Acolo în mormanul de gunoaie, în mijlocul unor gloate de zdrenţe, el compunea muzică misterioasă pe care o ascultă singur. Deşi aruncat în iad era rege, în acea lume. Mărturie pentru grandoarea umană de-a lungul secolelor.
Nu putem înceta, să nu salvăm frumosul lumii, în orice postură ne-am afla, e acea virtute vie care fundamentează demnitatea lumii, a omului…
M. Tsvetaeva -”Pușkin ma infectat cu dragoste.
Într-un cuvânt, iubire” – Primăvară frumoasă!
Ne măsurăm în clipă, în atingeri, în priviri,
în vorbe spuse sau tăceri impuse,
în zâmbete, în râs, în așteptări,
în muzică, în ploaie,…
arta si natura 
Comments on: "Albert Camus" (7)
Încă o dovadă că raiul poate fi în noi, depinde cum știm să-l scoatem la iveală. Mulțumesc pentru deliciul de astăzi, cu cele mai nobile sentimente, Ane!
Frumos și adevărat ai spus. Atunci când trăiești la limita unei situații realizezi ce virtuți nedescoperite zac în tine.
Mulțumesc pentru frumosul mesaj, Petru!
La multi ani !
Mulțumesc pentru Adagio. O iubesc pe Lara Fabian.
Primăvară senină și liniștită să ai, Iosif!
A fi fericit depinde de fiecare în parte!☺️
Eu nu am folosit cuvântul fericire.🙂
dex – Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină – împlinire
Bucurii avem multe, satisfacții, dar fericire – sunt clipe de fericire.
Zi fericită!
A republicat asta pe Cronopedia.