„Arta evocă misterul fără de care lumea nu ar exista”.
Scrisoarea…
„Viața noastră este ca si călătoria unui pelerin”
Odată am văzut un tablou frumos, a reprezentat un peisaj seara. În dreapta, în depărtare, un rând de dealuri care arătau albastre în negura serii. Deasupra acelor dealuri, splendoarea apusului, norii cenușii presărați cu argint, aur și violet. Peisajul este o câmpie acoperită cu iarbă și iarbă, ici și colo coaja albă de mesteacăn cu frunze verzi pentru că este primăvară. Prin peisaj curge un drum care duce la un munte înalt, foarte, foarte departe și, pe vârful muntelui, un oraș pe care soarele apus aruncă o lumină de glorie.
Pe drum merge un pelerin, avea un băț în mână.
A mers pe jos o lungă perioadă de timp și era obosit. El întâlnește o femeie, care îl face să se gândească la cuvintele Sfântului Pavel ”Deși trist, dar întotdeauna fericit”
Acest înger al lui Dumnezeu a fost pus acolo pentru a încuraja pelerinul și pentru a răspunde la întrebările sale; iar pelerinul întreabă „Este acest drum întotdeauna în sus?”
Iar răspunsul «Da, până la capăt».
Pelerinul întreabă din nou „Va dura călătoria toată ziua?”
«De dimineața până seara, prietenul meu».
Pelerinul își continuă călătoria, trist, dar fericit. – Vincent van Gogh
arta si natura 
Comments on: "Călătoria unui pelerin" (3)
A republicat asta pe Cronopedia.
Încă un exemplu frumos care ne arată că mai importantă e călătoria decât destinația. Superbă pildă și minunate picturi! 🙂
Drumul vieții este presărat cu fericire și tristețe. Este important să-l acceptăm și să mergem mai departe, până la capăt.
Mulțumesc Petru pentru comentariu. Să ai o zi senină!