Am citi pe internet câteva pasaje din însemnările lui Alexandru Vlahuță, despre prietenia cu Eminescu. M-au bucurat și întristat. Caut frumosul în natura umană, in vers și în scris. Le-am găsit atât de frumos scrise de Alexandru Vlahuță.
Vis de-o clipă
S-a întunecat şi plouă.
Dus pe gânduri, în tăcere,
Migălesc o formă nouă
Pentru vechea mea durere.
Lui Eminescu
Să plângi tu plânsul tuturora…
Din zbuciumul eternei lupte.
Sa smulgi fulgerătoare versuri,
Bucăți din inima ta rupte…
S-aprinzi in bolta vremii aștri
Din zborul tristului tau gând…
Văpaie!… Ce-o sa-i pese lumii
Ca tu te mistui luminând?
Alexandru Vlahuță – Impresii despre Eminescu, cu care se împrietenise. Ia fost alături în momentele cele mai grele.
„Figura lui Eminescu îmbrăca acea expresie de tristeţe vagă – umbra acelui apus dureros al cunoştinţei care-i dădea în momentul acela înfăţişarea unui zeu învins, părăsit de puteri şi umilit. Eu mă uitam la…
Vezi articolul original 780 de cuvinte mai mult
arta si natura 
Comments on: "Prietenia dintre Alexandru Vlahuță și Mihai Eminescu" (1)
Felicitari pentru