modernisme

Exemplu de viață trăită de persoane (femei), care nu au libertatea de a decide pentru ele. Mai cu seamă, atunci când depind de persoana cu care trăiesc, fie soț sau prieten.

Mai întâi va spune: trebuie să te îmbraci diferit. Apoi, va spune că trebuie să pierzi în greutate. Apoi – că trebuie să te miști mai viguros și să privești mai vesel! Mai optimist. Și să nu te plângi Trebuie să schimbi coafura. Să citești o carte de modă și filme pentru auto-dezvoltare.
Un soț ia spus soției sale, cu care a trăit timp de douăzeci și cinci de ani, ea într-un trening la modă, a mers cu el într-o excursie dificilă, cu un rucsac greu în spate, i-a zis: ești prea bătrână!

Toată viața a rupt sala de sport, ca sa slăbească, și-a aplatizat abdomenul și a făcut tunsori; cum i-a plăcut soțului ei. Și s-a uitat la filme care i-au plăcut lui. Și a citit cărțile pe care le-a recomandat el. Și în vacanță, au plutit de-a lungul râurilor și s-a târât prin munți. Seara în jurul focului, țânțari, frig, a cântat cântece la chitară. Soțului îi placea sa-și petreacă vacanta în acest fel. Soția lui a făcut totul așa cum i-a plăcut lui. După ani de zile, el s-a enervat că mergea prea încet cu rucsacul. „Și i-a zis: ești prea bătrână!„
Ea a răspuns: la cincizeci și cinci de ani nu merg nicăieri! Fac sport!

Timp de un sfert de secol, o persoană a făcut totul așa cum și-a dorit cealaltă persoană – de dragul păstrării căsătoriei. A fi iubită. Pentru a avea înțelegere!

În excursii soțul ei a mers mult înainte, cu pași mari și rapizi. Ea stătea pe rucsac și plângea – era foarte obosită, stătea așezată în pădure plângând. Fără nici un optimism. Pentru că nu a trăit așa cum și-a dorit: s-a înfometat, a transpirat în sălile de sport, s-a plimbat prin păduri și s-a târât prin munți în vacanță. Și ea si-a dorit ceva complet diferit: seri liniștite la mare, plăcinte, prăjituri, înghețată, uneori filme romantice, melodramatice, să poarte parul lung, să se așeze pe canapea ocazional cu o carte, să plece la teatru, operă, într-o rochie frumoasă …
Nu și-a trăit viața. A făcut cum îi plăcea soțului ei. Nu voia să-l piardă!

Si a abandonat-o în pădure – de ce se târăște atât de încet?

Ajunsă în tren; a aruncat rucsacul greu. S-a uitat prin geamul tulbure la pădurea mohorâtă, din care a ieșit miraculos…
A ieșit. Iar unii oameni nu. Este în zadar, totul! Pentru că atunci când nu mai poți, te lasă în pădure; 🙂„pentru ca suntem prea bătrâni si înceți pentru a căra un rucsac…„😮

Libertatea este cea mai scumpă avere a unui om!

Ea, ca o harpă, este cu mai multe coarde.
Vânturile lumii o chinuiau

Atingerea ta este ușoară,
ca din florile care zboară puf,

Imaginea ta ușoară este doar perfectă

Divina-ți frumusețe

Demnă de reflectat pentru totdeauna…