fericire

Prin această postare, ca de altfel prin aproape toate postările de până acuma, am vrut șă „legănăm” sufletele cu sentimente… așa cum spunea William Shakespeare „Acum uniti-va mâinile , si prin mâinile voastre inimile.” Știu că oamenii, și nu puțini, se iubesc în tăcere.

Iubirea este o artă. Iar arta este transformarea celor mai profunde emoții și sentimente ale artistului în frumusețe. ”Ești sănătos! Te gândești la mine! Mă iubești. Mă vei iubi mereu” – ”Te iubesc cu pasiune și devotament. Te-aș iubi și mai mult dacă aș ști că se poate” Î n fluxul de mesaje instant și emoticon care exprimă emoțiile noastre, uneori este deosebit de plăcut să citim o scrisoare de dragoste reală.

Există trei tipuri de literatură: proză, poezie și scrisori de dragoste.

Scriitorul Arthur Conan Doyle, care l-a creat pe Sherlock Holmes a trebuit să se confrunte cu o alegere imposibilă în viață. Scrisorile pe care Arthur Conan Doyle i le-a scris celei de-a doua soții, Jeanne Leckie, la vârsta de șaptezeci de ani, par a fi scrisorile unui tânăr îndrăgostit. El a iubit-o cu disperare și cu ardoare de la prima întâlnire până în ultima zi. Timp de nouă ani, autorul cărții „Sherlock Holmes” a trebuit să se lupte cu sentimentele sale – când s-au întâlnit, scriitorul a fost căsătorit, iar prima sa soție, blândă și devotată, nu ar fi îndurat despărțirea.

A doua căsnicie a fost foarte fericită pentru scriitor. Și pentru Jean, de asemenea. Secretul fericirii lor era acesta: erau foarte asemănători. Aveau aceleași interese, amândoi iubeau sportul și călătoriile, priveau lumea cu aceiași ochi. Urau inerția și plictiseala și le plăcea să descopere lucruri noi în viață, călătoreau constant, citeau mult. Dragostea lor a fost activă. Jean nu se temea să fie ea însăși, nu pretindea că este o „pasăre veselă”, iar Arthur avea încredere și în ea, iar el era cu ea așa cum era ea.

La vârsta de șaptezeci de ani scriitorul s-a îmbolnăvit grav. Cea mai recentă călătorie a sa a fost scurtă: scriitorul s-a ridicat din pat și s-a dus în grădină. Acolo Arthur a fost găsit, el a zăcut pe pământ cu un ghiocel alb în mâini – a vrut să-l dea soției sale.

Înainte de a muri, s-a uitat la soția sa și i-a șoptit admirativ: „Ești minunată…” 

Povestea de dragoste a celebrului producător de film Carlo Ponti și a fermecătoarei actrițe Sophia Loren a început banal și se credea că va deveni o poveste clasică de dragoste interzisă, dar toate obstacolele și prejudecățile din calea sentimentelor reale s-au prăbușit, îndrăgostiții au trăit împreună mai bine de o jumătate de secol, până la moartea lui Carlo Ponti.

De dragul iubirii, s-au condamnat la exil, au luat cetățenia franceză și au înșelat Vaticanul. Unirea lor poate fi numită fericită cu o singură notă – experiențele trăite și commentate de mulțime, despre  Sophia și Carlo ar fif ost suficiente pentru mai multe vieți …