Scântei galbene

Tudor Arghezi

Vom spune că toamna a venit… foarte trist –
La o fereastră melancolică, mi s-a părut ceva,
Însă m-a trezit un glas pozitivist…
Vântul umed, şi frunza zboară, undeva.

Am ajuns, acum, pe un câmp cu ape…
În luncă, medita un poet cunoscut –
Părea că de oameni nu mai încape;
De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut.

Eu nu mai ştiu nimic, şi m-am întors acasă,
Uitaţi-vă ce gol, ce ruină-n amurg –
Amurgul galben m-a-ngălbenit, şi m-apasă,
Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg.

Pe potecă,
o noapte grăbită a aruncat stele
în mlaștina neagră …

Inima plânge în secret –
Despre care dintre pierderi?

E ploaia de vină?

artă combinată

”O picătură uzează o piatră”

Am găsit întâmplător o carte în bibliotecă, ”Moartea Căprioarei” pe spatele căruia scria, “În poezia mea veţi intra ca-ntr-un sat de munte; veţi vedea întâi «neobişnuitul». Veţi remarca frumuseţea sălbatică a locurilor; iarna veţi simţi în nări miros de lupi şi de fum; vara miros de fân şi de răşină – totul îmbibat cu ceva care aduce a sudoare şi a pământ – pământ adânc. Veţi privi luna mare, familiară şi apropiată de pe cerul nostru nefiresc de senin, veţi asculta toate poveştile cu stafii şi strigoi, precum şi împuşcăturile ce mai vuiesc răzleţ între munţi. Veți afla despre flăcăii noștri că-s voinici ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile- de cicoare sau cucută” Nicolaie Labiș

Dar pe încetul totul va prinde contur și după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții poeziei mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte. Nicolae Labiș

”Magii s-au închinat Lui; I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Și, după ce au primit în vis revelația de a nu se mai întoarce la Irod, s-au retras în țara lor”

Suntem ca o floare căreia îi cad petalele, strângem aceste petale cu speranțe parfumate si le transformam in vise, unele lăcrimează de dor, altele ne alina cu zâmbetul eternității. Privește spre cer, ai nevoie doar de-o privire care să-ți mângâie rănile.

prietenia

Să ne alegem prieteni cu care ne simțim confortabil, care ne ajută să ne dezvoltăm, care ne inspiră și ne tratează cu respect.

Prietenia virtuala are o mulțime de fețe artificial create. Socializarea superficială, „de fațadă”, corespondența se reduce la lucruri simple, nu cea semnificativă, afirmare socială și un cult al propriei imagini. Asa cum pot exista ”prieteni” sinceri, fie și prin gândul simplu, curat pe care-l transmit.

Există prietenii virtuale?!

Nu vă faceți prieten, pe cineva ….. dacă nu-l puteți respecta. Un prieten rău este ca o umbră.

Prietenia înseamnă respect.