Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară? – Magda Isanos

Ce dar să-ți fac acum, că-i primăvară?..
Din nori îți cos o rochie ușoară.
Din ghiocei îți fac o cingătoare.
La gât îți pun şirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări, ba încă și cercei?
Îți fac un set complet de brebenei.

Şi gata! Nu mai am, ştii bine…
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei şi pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am! La Dumnezeu sunt toate.

Şi-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El, să ți le dea.

Primăvara frumoasă!

https://www.youtube.com/watch?v=R3nQVJ0rRM0

la o cafea

În ceea ce privește picătura de cafea neagră, nu știu când am băut-o, pentru prima oară, nu pot să-mi amintesc dacă a fost bună sau rea, picătura!

Cafeaua și poezia au ceva în comun; poezia are aromă de cafea.

Cu toții suntem fermecați, de magia cafelei!☕

nu mă uita

Numai ce e frumos, și frumos conceput, poate hrăni Iubirea.  Fernando Pessoa

floare de nu mă uita

Zeiță flore- uită-mă-nu –
Floarea tristeții și iubirii,
Ea este cea mai tandră floare,
Este decorarea primăverii.

Ca cerul cu petale albastre,
Ce frumoasă ești mereu!
Cât de frumoase sunt sentimentele tale,

albastre

 

Lovers in Paris | Jacob Gurevitsch 

  Închei săptămâna cu o ultimă legendă. Legenda florii – nu mă uita; rezumat (sursa, internet)

“Doamne şi Părinte, uitată am fost de tine. Toate florile au primit nume, numai eu singură n-am primit pe al meu.” Ei bine, te vei numi ”Nu-mă-uita” Tu vei servi celor ce se vor iubi şi nu se vor uita*

Şi floarea surâdea şi micul ochi albastru mulțumea şi se închina lui Dumnezeu, care plecă mai departe zicând: “Va veni un timp, când mâna omenească nici te va mai sădi, nici te va mai culege şi oamenii te vor călca în picioare, precum vor călca peste inimile lor, fără a-şi mai aduce aminte ceea ce au iubit* 

”Nu dați cu piatra atât timp cât nu știți durerea pietrei”