prima iubire

Un fir de viață se rupe, sub povara timpului.

– Când eu te uit, atunci să-ţi fiu mai dragă

O, e nebunia sfântă a iubirii

 Știe ea că mi-a fost dragă

Întâia oară te-am îmbrăţişat.

 – Inelul verde, sacru, de tine aşezat

 Acesta fiind întâiul tău păcat,

 Şi tot atunci întâi te-am întrebat:

Să mă săruţi pe buze e păcat?

 Cum poţi trăi fără păcat?

Să uiţi iubirea ta dintâi!

Să renunţi la farmecul iubirii

Nu se cuvine

Iubirea ideală nu are nume.

Te-aştept… Iubeşte, chiar de-ar fi să mori

De-această limpede otravă.

Prea dulce dragoste târzie…

 Să mă săruţi pe buze e păcat?

Să-ţi admir de-aproape ochii!

… E păcat. Răspunde-mi!

Cu teamă pipăi golul ce-a rămas

Plouă cu flori de soare …

Şi-s singură, fără tine, ca la-nceput de lume…

…   Iubitul meu dintâi, absenţa doare..

You Raise me Up

Știi, mă gândesc la tine … 

Poate la ora asta vei auzi sunet printre unde, pe-un val necunoscut.
Acolo, într-o altă lume, totul este diferit. Poate că vânturile sunt mai blânde, cerul poate fi mai gri (mai puternic?). Acolo, într-o altă lume ,știu  … ca nu e nici chinul iubirii, nici gloria gândurilor.

„Există şi un spectacol mai mare decât cerul: sufletul omenesc” 

Kant spune ca omului iau fost date trei lucruri: speranța,visul si zâmbetul.
Suntem ca o floare căreia ii cad petalele, strângem aceste petale cu speranțe parfumate si le transformam in vise, unele lăcrimează cu dor, altele ne alina cu zâmbetul eternității.

Privește spre cer. Ai nevoie doar de o privire care să îți mângâie rănile. 

 Apropierea este forma de comunicare, schimbul de priviri,contactul fizic; gândurile mor dacă nu sunt exprimate. Controlul fizic – trebuie să fie stăpânit să te asiguri că nu corpul împiedică sufletul să se exprime.

„Atunci când punem mâna pe trupul unui om atingem cerul.!”

Ascultă, auzi? Muzica. Se aude peste tot. În vânt … în aer … în lumină. E  în jurul nostru. Tot ce trebuie să faci este să asculți. „Carpe diem”.

 

 

 

 

 

simfonie perfectă

Dimineața pescărușii ma strigă… se rotesc

Voi merge desculță pe plajă,

valurile fac malul neted

marea ma săruta dulce.. nu caută defecte,

curată mă îmbrățișează strâns.

Marea crede ca sunt frumoasă… crede ca sunt actriță.

Întrebi unde mă găsești?
Pe nori de aer, albi
În vântul cald, senin
În ceața de stele, care strălucesc
Mă întrebi cum să mă atingi?
Cum atingi un fir de lumină aurie.
Și lumina lunii in arome de vară.
Și cum poți să numeri stelele?
Cu o atingere magică.

  Asa cum iubești… ochii zâmbitori,luminoși,răutăcioși; nu e complicat.

Ne-am găsit în versuri,
și sentimentele erau ascunse în lacrimi. 

O dragostea târzie – vulnerabila, atât de delicată!
Atât de păcătoasă!
Durerea, și fericirea – au greutate!

 Fericirea trăiește, ca și florile, precum oamenii, se naște și moare. 

La ora nașterii unei noi zile, vom auzi sunetele universului…

 Doua suflete strălucesc nemuritoare…   Eterne… – perfecțiunea dragostei pure ...

✿ஜீ✿✿ஜீ✿❀ ♥ ❀✿ஜீ✿✿ஜீ✿