toamnă inculpată

Era o zi de toamnă inocentă.. cu flori de vis …iubire… mirosind a flori de nu ma uita… cu arome de frunze arămii… soare strălucind… pe florile din palma mea… atunci…tu, îmi băteai în suflet… făcând legământ de iubire… pe argintul ceresc cu  valuri de mătase. Eram o floare purtătoare de lumină…

Târziu…  trecu… ultimul romantic… prin lume, un drum scurt, dar plin de întrebări… – Caut pe cineva care să lupte pentru plenitudine mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual – Eu am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru sublim sub toate aspectele, de cineva suficient de sensibil, dar suficient de puternic… multă iubire… 

– Ceri prea mult!
Ea răspunse.
– Valorez mult!

 

Eu tot am să iubesc ca şi cum as fi fost, într-o viața neștiută, de amândoi, mireasa ta.

 … romantic… 

Dante în Infern a descoperit calea dumnezeiască, izbăvirea omului e prin dragoste şi în dragoste.

…Frunze cad in calea ta, venea-i pe inserat..

…Hai revin-o toamna iar… flori si soare…

baletul lumii

Mă-ntreabă o şoaptă dinspre cer strecurată
„Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!”

Dac-am văzut Raiul?! Dacă ştiu nemurirea?!
Mă uit cum respiri şi mă rog ca menirea
Să-mi fie schimbată, să cunosc iar, Iubirea

Te-am căutat şi-ai apărut deodată
Neprevăzut – ca aurora boreală
Explozii din iubire colorată.

…

Peste Cer, culori de stea  

Peste stâncile-ascuțite                                Shanti Nilaya

Flori de colț, nu- mă- uita; 

 O seară luminată!