romantic

Cele mai luxoase cadouri din istoria omenirii –

Un diamant de 70 de carate, pe care actorul Richard Burton l-a dăruit iubitei sale de atunci, Elizabeth Taylor. De fapt, 70 nu este atât de mult, dar diamantul a fost doar tăiat magic și a costat o mulțime de bani. Poate că acest lucru a jucat un rol important în faptul că Barton este singurul cu care Taylor s-a căsătorit de două ori.

Trandafiri roșii, pe care unul dintre cei mai renumiți sportivi ai anilor ’60 Joe DiMaggio, i-a oferit întotdeauna iubitei sale Marilyn Monroe. În fiecare un buchet mare de trandafiri, chiar și după ce s-au despărțit. Când Marilyn a murit, DiMaggio a continuat să ducă buchete de trandafiri la mormântul ei.

Faust, care i-a dăruit Margaretei sufletul său. Această poveste s-a încheiat trist, dar acesta este singurul caz din istorie când sufletul a fost dat cu adevărat, și nu vândut.

Perla din vinul pe care Antoniu i l-a dăruit Cleopatrei. Acest cadou este menționat în toate cărțile despre doamne și domni ca fiind cel mai rafinat din lume. Antoniu i-a sugerat Cleopatrei, dacă nu-i plăcea darul, să arunce perla (cea mai mare și mai frumoasă dintre toate cele care au apărut vreodată pe suprafața pământului) în mare. Amanta lui Iulius Caesar, soţia lui Marc Antoniu

Umila insulă a scorpionilor, pe care miliardarul grec Aristotel Onassis i-a dăruit-o iubitei sale Jacqueline Kennedy. Nunta lor a avut loc pe această insulă.

Mausoleul Taj Mahal. Cea mai frumoasă structură de pe planetă a fost construită de indianul Shah Jehan când iubita lui soție a murit în timpul nașterii celui de-al 14-lea copil. Fiecare centimetru din suprafața pereților din Taj Mahal este decorat cu sculpturi frumoase în piatră, iar mausoleul în sine este orientat spre punctele cardinale în așa fel încât în fiecare zi pare să se nască odată cu răsăritul soarelui și să moară la apus. Se spune că cuceritorii persani, care au jefuit și aproape au distrus la pământ capitala Indiei – Delhi, nu au îndrăznit să se apropie nici măcar de Taj Mahal, iar el a rămas în siguranță și sunet.

Acesta este un cadou special… Cum să iubești o persoană… iar florile sunt în fiecare zi, cadou.

clipe de viață

când nu am chef să colorez viața 

pictez litere

îmi ajunge

să arăt viața reală

pentru toți cei care se tem să trăiască, să îmbătrânească! 

Am învățat să pictez cu sufletul, să mă conectez la puterea gândului frumos, o largă paletă de sentimente: melancolie, bucurie, liniște și mai ales dragoste. Un spectacol al luminii, al culorii, al sentimentelor și al trăirilor.

În viața mea am trecut prin locuri pe care nu le văzusem niciodată, am întâlnit chipuri frumoase de oameni, am văzut ochi frumoși, am simțit suflete calde, am cunoscut oameni cu asperități pe mâini, oameni care s-au sacrificat pentru binele altora, am întâlnit oameni fericiți si oameni curați la trup și suflet, oameni credincioși. Trăsăturile lor surprinde emoțiile oamenilor, corpurile lor, oda către viață, viața reală, plină de sentimente și marcată de timp. Dar, există cuvinte care ucid, suntem responsabili pentru cuvintele noastre. Există însă și cuvinte care se vindecă, care duc încet la normalitate. 

Îmi plac oamenii calzi, sinceri, de la ei primesc bucurie, pe care o duc cu mine acasă….

 Când eram mică, mergeam la biserică cu sora mea si mama, tata mergea rar. Intram în biserică cu emoție, îmi făceam cruci, priveam sfinții de pe icoane, care mă urmăreau, nu am întrebat cine au pictat sfinți, cine sunt, vedeam în schimb, că nu sunt la fel ca noi. Mă rugam să-mi fie iertate păcatele mele mici, făceam jurăminte, cum că o să fiu un copil cuminte. Ascultam voci frumoase, mama cânta în corul bisericii.  Iar eu mă rugam pentru mama, pe care o admiram pentru vocea ei de privighetoare, si pentru bunătatea și iubirea ei nemăsurată. Mă uitam în ochii sfinților și spuneam: Doamne, iartă-ne, te rog!  La biserică ne întâlneam cu rudeniile, cu bunica, de la care primeam de fiecare dată câțiva bănuți, de care ne bucuram. In curtea bisericii se făceau planuri pentru săptămâna în curs, invitații la masă. Era o atmosferă încărcată de emoție și bucurie. Acum mă bucur si mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi, pentru ce și cât mi-a dat. 

Omul iubit poate suporta multe.

Am învățat o frunză să vorbească, să cadă din copac. Culoarea ei, este arămie.

E toamnă iar