George Roux, pictor

„Culoarea este claviatura, ochii sunt armonii, sufletul este pianul cu multe coarde. Artistul este mâna care cântă, atingând o cheie sau alta, pentru a provoca vibrații în suflet.”

În pictura „Spirit” a lui George Roux, o superbă doamnă în rochie albă este văzută cântând la pian. Talia ei subțire și forma frumoasă sunt plăcute din punct de vedere estetic, iar fața bărbatului arată șoc și uimire. Poate că el este văduv și aceasta este fantoma soției sale. Numai muzica are o astfel de putere să ne miște, să ne aducă la lacrimi, să ne purifice, să ne transmită dorință și romantism și chiar să ne facă să ne îndrăgostim sau să ne împărtășim dragostea.

George-Roux-spirit-1885

Pe acoperiș un porumbel,
O stea în cer,
Pe genunchi dragostea mea,
Pentru care trăiesc și mor;
În răpiri o îmbrățișez
și o legăn în genunchi,
Așa cum picătura de rouă se balansează
pe frunza copacilor. Sandor Petofi, poet

„zăcăminte de viata”

Sunt momente dificile în viata noastră când ne dăm seama că nu putem negocia cu destinul. Nefericirea,chinul,suferința cuiva, provoacă compasiune, empatie cu persoana respectiva, ieși din starea ta de confort pentru a aduce confort psihic şi fizic, persoanei aflate în suferința,e un spațiu gol şi adânc de momente trăite; rămâne să-I apere pe cei care merită,sau să-i scoată din suferința;credința. Ne fundamentăm viata trăită prin justificări care își  pun amprenta asupra noastră, in funcție de modul cum știm să ne gestionam existenta. De multe ori prost.
Respectul,decenta,sinceritatea,credința, se învăța din liberul arbitru. Suntem influențați de ceea ce citim, arta, îşi pune amprenta asupra noastră,tot ea, este cea care te eliberează de pasiuni josnice. Dar, sunt şi zile în care deviem de la adevăratul scop al artei, a frumuseții ei.
Oamenii se îndepărtează unul de altul deoarece, primează interesul sălbatic, …..
A fi sincer tu, cu ceilalți înseamnă a gândi ce spui, nu e nevoie să spui totul,de cele mai multe ori se minte cu nerușinare. De aceea e nevoie să medităm, e o practică care elimina agitația minții. In acea stare te cunoști, asculți cerul,divinitatea.

 strămoșii noștri:
Oare nu aveau cultură? Varlaam era ateu?
N-aveau minte sănătoasă de chemau pe Dumnezeu?
Dosoftei n-avea cultură, sau Ivireanul Antim?
Oare nu erau tot oameni, despre dânșii noi ce știm?…
Oare așa de scurtă minte să fi fost la Dosoftei!?
Câți ca ei au azi cultură dintre cei mai mari atei?…
Amintind de Stefan cel Mare:
Pân-la noi răzbeau adesea milioane de păgâni,
Dar cădeau zdrobiți de Domnul prin acești creștini români!
Brâncoveanu, om cu carte, între voievozi cinstit,
A murit păstrând credința, un “crestin desăvârșit”!…
Iată-n zilele de astăzi au rămas fără de preț
Vin străinii să se-nchine frescelor la Voroneț,
Vin străinii și se miră de așa minunății
Care…, cei fără cultură, le-au zidit ca mărturii!…
Pentru ce-au luptat străbunii să ne scape de păgâni,
Dacă dar ne socotim creștini…???

 compasiune