O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘creatie’ Category

simfonie perfectă în culori

Viața aceasta trecătoare are nevoie de puncte de sprijin. E nevoie de uimire pentru a duce mai departe, minunea vieții. 

culoare6d3ad7ffc8ebEl strângea căldura soarelui; eu o culegeam din zâmbetul lui. Copacii se oglindeau în privirea lui ca într-un lac. Apoi nimic n-a mai fost albastru, sau verde, fiindcă au disparut ochii lui. Cella Sergiu

sir-alfred-james-munnings-anglia-1878-1959

 Atâta dor, în zile senine, cu soare … nu știu de unde vin, visuri pline de iubire…

simt cuvintele …

 Mai apoi sufletul surâde îngăduitor, recunoscător, nostalgic amintirilor.

Și, undeva între pace și război,
Între ieri și mâine-n zori,
voi visa din nou în tăcere –
Cea mai frumoasă muzică din lume! 

Tu arați perfect în seara aceasta. 

1ddc3919e2fc

https://www.youtube.com/watch?v=EJIplIZ9T_U

Ultimul romantic

Eu mor de o sută de ori și mă ridic, din visuri extraordinare.

ana marinova orig 9

Sunt țesută din farmece și minuni, din sutele de lacrimi fermecătoare, din bucuria minunată, din strălucirea unei stele aproape invizibila, ce vine doar în visuri. Din cuvântul luminat, cu lumina de aur. Cu tandrețe atingând ușor gândurile țesute cu o mie de zâmbete, din deliciile lumilor misterioase; trăim un secret divin.

Plâng când din fericire când din durere, privirea genelor de catifea este goală, în fereastra rece. Picură aer de iarna peste care cad frunze, flori ofilite și vânturi.

aaannn

 

138933439_0_ca4ab_ac38f3fc_L

Atât de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. Mihai Eminescu

140864109_27540563_1529461540494707_9005388627491607460_n

”A iubi? A avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme nu iubeşte.” M.Eminescu

  La multi ani de ziua culturii!

Aprinde candela iubirii, S-o vad prin ceaţă ca lumina, S-ajung din nou in legea firii, un bob de spirit si ţărână.

Marie Taglioni

În opinia mea, toți marii artiști ai lumii, geniile, au o viață de poveste. 

De curând am vizionat  ”Puccini” dramă, film. Povestea vieţii şi a carierei marelui compozitor italian Giacomo Puccini. Unul din cei mai apreciați muzicieni din toate timpurile. ”Transformă iubirea în muzică și, cucerește lumea cu pasiunea sa~ ”Vissi d’arte, vissi d’amore”-„Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire.” Bijuteriile compozitorului: „Turandot”, „Tosca” şi „Madama Butterfly”, „Boema”.

138933439_0_ca4ab_ac38f3fc_L

Marie Taglioni, despre viata si succesul ei impresionant. 

Marie, cea cu mișcări ritmice! Cu gesturi nobile! Cu atitudini poetice și, mai presus de toate, cu o melancolie dulce!

5b11b324aee0216d138ecd94ac4af303

Balerina, Marie Taglioni (n.23 April 1804 Stockholm, Suedia – m.22 April 1884  – d.24 aprilie 1884, Marsilia, Franța,la fiul ei, George)

    Marie, figura centrală în baletul erei romantice, sa născut la Stockholm, în familia coregrafului Philip Taglioni.    

Prima balerina romantică. ”Maria Divina”

Ea a atins cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet.

„La Sylphide” primul balet dansat în poante, de nimeni alta decât Marie . Cu brațele ridicate spre cer,  ea a fost îndreptată spre înainte, în timp ce un picior a rămas întins.

8a20ee49b7e1

Astăzi, coregrafii scriu despre acest atribut ca fiind cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet. „Fața ei purta amprenta unui farmec deosebit, un farmec blând~

Maria a cucerit publicul parizian în 1827 la carnavalul venețian, devenind astfel un oaspete frecvent al scenei, Opera Garnier din Paris.

În martie 1832 a avut loc premiera baletului Sylphide, marcând începutul erei romantice a baletului.

ballerinamariec

 Ea, ”părea țesută din lumina lunii„ strălucind misterios pe scenă. Esența artei ei, este atât de pură încât „ar putea dansa în templu fără a insulta sfințenia acestui loc”. După cum scriau contemporanii, „să intre într-un templu strălucitor al artelor frumoase”. Astfel, în 1836, era prezentată, în premieră, „Silfida” lui Bournonville, devenită faimoasă în lumea întreagă. ”Silfida” este o ființă imaginară, o irezistibilă silfidă, o închipuire gingașă și grațioasă, care îl ademenește pe iubitul ei, scoțianul James, într-o lume ireală de vis diafan, 

 dar își pierde șansele la fericire, el moare.

Când dansam, spunea Marie Taglioni, eu surâdeam, nu râdeam, eram fericită.

a3d2e0785c22

Maria Taglioni la 30 de ani s-a căsătorit cu contele Gilbert de Voisins o  „dragostea și prietenie reciprocă”, ea a primit un titlu, care însă nu l-a folosit niciodată. Marie în primii doi ani de căsătorie a dat naștere la doi copii: un fiu și o fiică.

Balerinei îi plăcea lucruri frumoase și scumpe, Argintul, porțelanul, picturile, mobilierul unor maeștri celebri, o „cămară cu diamante”. Când a încercat să-și liniștească apetitul, atunci a izbucnit o serie întreagă de scandaluri – deloc în spiritul romantismului.

Divorțul oficial a fost emis la începutul anului 1835.

Ar putea fi mica, pretențioasă, capricioasa, cruda. Dar, în același timp, admiratorii ei, când și-a părăsit soțul, i-au admirat „fascinația”

ballerinamariec

 

Publicul parizian a văzut acum în balerina un „trandafir umed”, parfum care a dispărut și pe care toată lumea și-a dorit să-l bea până la sațietate”.

Maria-Taglioni

În octombrie 1829, A.I. Turgenev a scris : „Am văzut picioarele minunate ale domnișoarei Taglioni”.

Primele știri despre un posibil turneu au apărut în primăvara anului 1837, în Petersburg.

Cei norocoși erau văzuți, plecând cu biletele în mâini. Marie a dansat la Sankt Petersburg timp de cinci sezoane la rând, între 1837 și 1842. Părea să ofere publicului posibilitatea de a se bucura pe deplin de arta sa.

Maria Taglioni2

Odată ce și-a rănit mâna, spectacolele au fost anulate, ceea ce a făcut ca balerin să scrie: „Două săptămâni lungi, plictisitoare și nesfârșite, iar în tot acest timp Petersburg suferă . Alți artiști au încercat să distreze publicul, dar toate în zadar. Ea a ieșit din nou cu o mână legată cu mătase, iar Petersburg a reînviat și sa luminat din nou … „

„Este într-adevăr un dans cu dificultăți?” Aici, în fiecare gest,  fiecare oscilație se află o ”poezia luxoasă „. „Nu dansa, ci cântă ca o vioara lui Paganini, pictează ca Raphael.” .

Marie, încântă publicul rus, fața ei, tristă, evazivă, ca și cum ar vibra, era mai presus de ceea ce se numește balet,”a condus publicul în lumea viselor”; l-au îngropat pe Pușkin, care a fost ucis într-un duel, dar dansul, balerinei sa dovedit a fi un fel de vindecare a sufletului lor și pacificarea inimii .

Maria Taglionini3

Criticii ruși, au spus ca „nu poate fi numită dansatoare: este un artist, este un poet în cel mai amplu sens al cuvântului, a adus beneficii întregului balet ;i tinerilor dansatori. Vroiau să se miște frumos, să aibă aceleași maniere elegante, ca ale lui, Marie.

Ultima performanță a balerinei din Sankt-Petersburg a avut loc la 1 martie 1842. A fost chemată de 18 ori. La finalul spectacolului, ea s-a adresat publicului spunând:  „într-o țară cu înghețuri nemiloase, eu fost mereu caldă”

f5afabe7a709

Pe 18 martie 1840 la Teatrul Regal, în acea seară, doi dansatori de balet, Marie și Cerrito, urmau să danseze unul după altul. Inițiatorul acestui duel deosebit a fost însăși „Marie divină”. A  decis să se confrunte cu tinerii. În sală era o tensiune, ca și înainte de începerea ostilităților. Sala a înghețat … În esență, a fost un duel cu două stiluri. Judecătorul-șef, Timpul, care a fost ultimul judecător, a pronunțat verdictul . Timpul ia lăsat victoria lui Taglioni.

„A plecat și a lăsat în urmă o astfel de goliciune, care a înspăimântat„. a scris teatrul din Petersburg.

duel

Zeii pământești nu primesc o ceașcă mai puțin amară decât muritorii simpli. Și Marie a trebuit să o bea până la fund. Ea a cedat entuziasmului unui tată neliniștit, care a insistat să se răzbune. Cu toate ca dansa pe tulpini de flori, trandafiri, anemone, lalele erau fixate pe un arc elastic, puterea căreia putea fi garantată. Dar numărul afișat la Londra nu a avut succes.

Se retrage la vârsta de 45 de ani, după 27 de ani de carieră artistică.

În anii 1870, Marie sa stabilit la Londra, preda lecții într-un mediu aristocratic. În special, ea a învățat pe fiul reginei Victoria să danseze. 

A considerat-o afacere de prestigiu sau a fost forțată?

Cum a dispărut popularitatea ei fantastica?

 A venit vremea, când toate triumfurile trecute, strălucirea și închinarea par a fi un basm despre altcineva.

Ea, care a format gustul publicului, l-a învățat sa fie elegant, l-a învățat sa simtă harul adevarat .  Ea, ”Magia talentului”

Un epitaf a fost scris pe piatra de pe mormântul din cimitirul Pere Lachaise: „Pământul, nu o apăsă prea tare, pentru că a pășit atât de ușor deasupra lui”

1

Informații; site rusesc.