O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘creatie’ Category

lacrima din infinit

Creația de orice fel, este o formă de libertate spusă! (…) Este artă, transmisă semenilor, o formă vitală, de supraviețuire sufletească, puterea sentimentelor exprimate inteligibil,armonios. Sufletul este același, el are nevoie de “lacrima din infinit”

sa întrețină sensibilitatea, pe care trebuie sa o simți,tu,apoi sa o transmiți.

E atât de bine sa găsesc cuvintele printre „pânze de ape” sau de „păianjen”

panza de paianjenFemeie tu cu chipul tău de floare … ti-e trupul tors din lujeri si petale de iris .”

po

  • Sunt închipuita doar de arta. Într-un colt, de lume uitat. Ma găsești unde a rămas țărmul atins, de pasul tau,eternul zbuciumat de valuri,n-auzi alte cânturi,culoare ori cuvinte.
  • „tu, albă ca şi-o zi?…
    Şi ce nebune vânturi spre mine te purtară,
    Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?…”
    .
  • Michael & Inessa
  • Întreabă-ti sufletul…
  • Nu vreau sa-ti fur misterul…
  • Deseori apar in vis pulberi de gânduri;doar lacrima din infinit, le e alint.

În arta nu s-a scris totul,nici de mână şi nici de tipar. Prin urmare e loc pentru toată lumea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

goliciunea toamnei

Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit
Iar toamna, poetă, cântând a murit. G. Bacovia

15032218_1404178256289045_421433203328268880_n

Soarele cu aripa focului, învăluit în ceată,

strălucește printre lacrimi

respira picuri de ploaie,

cade pe frunze, care-s pe ducă, 

pe lacrimi de matase,

pe bobul de credință.

Stropii de ploaie…, potop de curcubeu,

acoperă decorul.

Zâmbet din raze de soare

trimis,

aprinde dorul din frunza.

Iubirea.

FFRR

Raspuns:

Poate nu pe faţă, poate în ascuns, poate pe la colţuri. Aceleaşi uneltiri, acelaşi om plin de răni, aceeaşi minte acoperită de întunericul orgoliilor. Nu am înţeles oamenii sunt însetați de ură?Tulburare, frământare, inimi răvăşite. Cea mai mare furtună este cea a tulburărilor dintre suflet şi minte. Omul rău este nefericit chiar şi atunci când este fericit. Omul rău este cu desăvârșire rău, atunci când se preface că e bun. 

Bunătatea, omenia sunt cele care fac diferența dintre lumină și întuneric. ***

 

 

 

 

 

cerul

“Totdeauna cerul e frumos. Chiar şi când e întunecat, sau ploios, tot e frumos de privit.  E preferatul meu,

la mare sub cerul senin

fiindcă ştiu că dacă vreodată o să mă simt rătăcită, sau singură, speriată, nu trebuie decât să privesc în sus la el, o să fie acolo, orice ar fi.., ştiu că totdeauna o să fie frumos.” (Speranţa de Coollen Hoover)

Nu trebuie decât să privesc în sus,cerul! Ce se află ,,dincolo de cer?” Oamenii sunt impresionați de ce se întâmplă dincolo de porțile cerului pe care-l contemplăm zilnic.. Până acuma s-a constat că Universul este infinit, asa încât noi suntem câteva picături din EL. Şi totuși există o ușă lăsată deschisă pentru noi. “Iată că o ușă era deschisă în cer” …. totul era uimitor, impresionant… Ne spune Biblia.
„Dumnezeu este într-una din literele de pe una dintre paginile unuia dintre cele patru sute de mii de volume ? din interiorul bibliotecii Clementinum Praga (una dintre cele mai frumoase biblioteci ale lumii) . Părintii mei şi părintii pãrinţilor mei au cautat „această litera”.

Este ideea unui semn pe care îl caută omenirea; Ușa cerului? Cheia nu a fost găsită printre miile lui de nuanțe, nici prin cel mai minunat curcubeu.
Am avea șansa găsirii în nuanța cea mai pură; Albul. (Predeal)

DSC06694.JPG

oameni de omenie

„Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale”.

 Jurământul lui Hipocrat – formularea modernă

Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient considerații de naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

Din punct de vedere legal jurământul lui Hipocrate nu are valoare, el este doar un reper moral.

Ideea de a aborda acest subiect mi-a venit după ce am ascultat la TV. un medic renumit, prof.doctor de medicina interna,cu o vârsta onorabila si un aspect fizic de invidiat, un om de o mare valoare morala,din orașul in care locuiesc. Un ardelean din Tara Hațegului; provine dintr-o familie de țărani autentici. L-am ascultat cu mare drag cat de frumos vorbea despre locurile natale si despre Liceul Hora Closca Si Crisan, unde au avut profesori universitari extrem de bine pregătiți,  iau învățat cum sa devina „un om educat”. Profesori care nu mai erau primiți sa predea la Facultate din diferite motive; de clasa sociala ori făcu-se închisoare..  Au învățat carte;au avut repere morale.

 Jurământul medicului este simplu spunea distinsul prof.dr. : „Doamne întărește-mi inima sa pot face bine si celui sărac si celui bogat – sa pot vindeca si pe cel rău si pe cel bun.”Nu poți face medicina fără omenie, a mai spus medicul.

(Din păcate sănătatea o cumperi, apoi se poate vorbi de gesturi de omenie, dar sunt si excepții)

„Sunt profund credincios, toată familia mea”

A fost binecuvântat de Papa Ioan Paul al II-lea, despre care vorbea la superlativ,deși avea suferințe trupești emana atâta bunătate, un om cu totul si cu totul deosebit, un sfanț.(Papa Paul mi-a rămas  si mie in suflet in urma vizitei pe care a făcut-o in Romania. )

In anul 1999 Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Romania. Tara noastră a primit cel mai frumos compliment : „România este Grădina Maicii Domnului” și a declarat că această țară este protejată de Dumnezeu deoarece e Grădina Sfintei Maria.

Papa Ioan Paul al II-lea, a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei – și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.

 “Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe papă, care avea să afirme despre atentat: „o mână a tras cu glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe aggressor” Wikipedia

 Mai mult l-a vizitat in închisoare , unde i-a spălat picioarele.

 Suveranul Pontif s-a stins din viață în anul 2005, era într-o stare agravata de Parkinson.

 Cel mai mare OM al omenirii din ultimele secole.

 „Condiția fizică sau vârsta avansată nu sunt obstacole în fața unei vieți perfecte. Dumnezeu nu se uită la aspectele exterioare ci la suflet”

„Trebuie, a spus el, să creăm o civilizație a iubirii”. Papa Ioan Paul al II-lea.”

 Valențele dragostei fata de oameni sunt transformate într-un concept complex.

 Sa învățam a ierta pe cei care ne-au pricinuit rău,ori au răspuns cu răutate la bunătatea oferita de noi. Suntem in stare? Dar sa spălam picioarele celui care ne-a provocat durere? Răspunsul e în noi.

 

 

 

Ploua gri si mult…

Undeva, se auzea o voce zâmbitoare – cine e? – Strigătul..  – Femeie înstelată, tu vii să mă alinți?…  Din ce basm ireal, ai evadat femeie!

Dezleagă-mi sunetul iubirii să te pictez, în inima. – Mă doare zâmbetul.

Plouă gri si mult…

Plouă gri și mult peste oraș
Cum plouă cu tristeți în mine.
Îmi amurgește dorul, abătut,
Că n-a găsit sălaș la tine.
*
De ce nu l-ai primit, femeie?
De ce l-ai alungat, <frumoaso>?
Era flămând, era și întristat,
El te iubea, dar n-ai crezut-o.
*
Acum, s-a cuibărit în suflet
Ferindu-se de noi abisuri
Și curcubeul, după ploaie,
Așteaptă să-i apară-n visuri.
*
Plouă gri și mult peste oraș
Și-mi șterge orice gând de ură.
Încă sperând, te rog, femeie:
Scutește-mi dorul, de tortură!
Ioan Sabin Pop

„Domniță, care te iubesc eu pe Tine, şi atunci când vorbesc, şi atunci când tac. Nu-i asa c-o știi şi Tu?” L.Blaga

O  melodie noua – Lara Fabian

 „Câteodată se face întuneric în sufletul tău doar pentru că cineva l-a atins cu umbra sa ! Priveşte spre soare.., spre luna,..Fă un pas .spre lumina şi vei vedea cum umbra îşi pierde puterea !”

o stea pe cerul albastru

” Nemurirea va fi un basm frumos atât timp cat vom cunoaște lumea prin intermediul Iluziei Vieții.”

Sub povara iubirii visele s-au fărâmat. In iluzii.  Am văzut fumul arderii lor. In culori. In bobul de lumina. In clipa cântecului de lebădă. O viata efemeră.
De-a lungul timpului  despărțirile,ne provoacă durere, atunci când suntem părăsiți, de persoanele iubite,apropiate, trecem peste un zid dureros. Ascundem durerea, de teamă  să nu doară grav,ireparabil.

– Atunci mintea – icoana sufletului,tace,durerea e in suflet. Iar vălurile dintre lumi, sunt doar iluzii. Cei care pleacă, se supun … fără cuvinte. Noi rămânem sa iubim clipa. 

stelute

 „Atât de mult el o iubea pe ea ca însuși cerul se curba albastru.” 

stelute
„Da, mă voia lângă ea, că să fim pururi împreună. Cum ar fi putut să rămână fără mine o veşnicie întreagă
? I-am răspuns: „Aşteaptă-mă că vin, Aimée… Nu te las singură! „

Aprindem candela cu iubire, spre a le lumina calea.

love

Oare unde e ascunsa taina pământului si a vieții,Doamne?!