O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘creatie’ Category

Ultimul romantic

Eu mor de o sută de ori și mă ridic, din visuri extraordinare.

ana marinova orig 9

Sunt țesută din farmece și minuni, din sutele de lacrimi fermecătoare, din bucuria minunată, din strălucirea unei stele aproape invizibila, ce vine doar în visuri. Din cuvântul luminat, cu lumina de aur. Cu tandrețe atingând ușor gândurile țesute cu o mie de zâmbete, din deliciile lumilor misterioase; trăim un secret divin.

Plâng când din fericire când din durere, privirea genelor de catifea este goală, în fereastra rece. Picură aer de iarna peste care cad frunze, flori ofilite și vânturi.

aaannn

 

138933439_0_ca4ab_ac38f3fc_L

Atât de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. Mihai Eminescu

140864109_27540563_1529461540494707_9005388627491607460_n

”A iubi? A avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme nu iubeşte.” M.Eminescu

  La multi ani de ziua culturii!

Aprinde candela iubirii, S-o vad prin ceaţă ca lumina, S-ajung din nou in legea firii, un bob de spirit si ţărână.

Reclame

Marie Taglioni

În opinia mea, toți marii artiști ai lumii, geniile, au o viață de poveste. 

De curând am vizionat  ”Puccini” dramă, film. Povestea vieţii şi a carierei marelui compozitor italian Giacomo Puccini. Unul din cei mai apreciați muzicieni din toate timpurile. ”Transformă iubirea în muzică și, cucerește lumea cu pasiunea sa~ ”Vissi d’arte, vissi d’amore”-„Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire.” Bijuteriile compozitorului: „Turandot”, „Tosca” şi „Madama Butterfly”, „Boema”.

138933439_0_ca4ab_ac38f3fc_L

Marie Taglioni, despre viata si succesul ei impresionant. 

Marie, cea cu mișcări ritmice! Cu gesturi nobile! Cu atitudini poetice și, mai presus de toate, cu o melancolie dulce!

5b11b324aee0216d138ecd94ac4af303

Balerina, Marie Taglioni (n.23 April 1804 Stockholm, Suedia – m.22 April 1884  – d.24 aprilie 1884, Marsilia, Franța,la fiul ei, George)

    Marie, figura centrală în baletul erei romantice, sa născut la Stockholm, în familia coregrafului Philip Taglioni.    

Prima balerina romantică. ”Maria Divina”

Ea a atins cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet.

„La Sylphide” primul balet dansat în poante, de nimeni alta decât Marie . Cu brațele ridicate spre cer,  ea a fost îndreptată spre înainte, în timp ce un picior a rămas întins.

8a20ee49b7e1

Astăzi, coregrafii scriu despre acest atribut ca fiind cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet. „Fața ei purta amprenta unui farmec deosebit, un farmec blând~

Maria a cucerit publicul parizian în 1827 la carnavalul venețian, devenind astfel un oaspete frecvent al scenei, Opera Garnier din Paris.

În martie 1832 a avut loc premiera baletului Sylphide, marcând începutul erei romantice a baletului.

ballerinamariec

 Ea, ”părea țesută din lumina lunii„ strălucind misterios pe scenă. Esența artei ei, este atât de pură încât „ar putea dansa în templu fără a insulta sfințenia acestui loc”. După cum scriau contemporanii, „să intre într-un templu strălucitor al artelor frumoase”. Astfel, în 1836, era prezentată, în premieră, „Silfida” lui Bournonville, devenită faimoasă în lumea întreagă. ”Silfida” este o ființă imaginară, o irezistibilă silfidă, o închipuire gingașă și grațioasă, care îl ademenește pe iubitul ei, scoțianul James, într-o lume ireală de vis diafan, 

 dar își pierde șansele la fericire, el moare.

Când dansam, spunea Marie Taglioni, eu surâdeam, nu râdeam, eram fericită.

a3d2e0785c22

Maria Taglioni la 30 de ani s-a căsătorit cu contele Gilbert de Voisins o  „dragostea și prietenie reciprocă”, ea a primit un titlu, care însă nu l-a folosit niciodată. Marie în primii doi ani de căsătorie a dat naștere la doi copii: un fiu și o fiică.

Balerinei îi plăcea lucruri frumoase și scumpe, Argintul, porțelanul, picturile, mobilierul unor maeștri celebri, o „cămară cu diamante”. Când a încercat să-și liniștească apetitul, atunci a izbucnit o serie întreagă de scandaluri – deloc în spiritul romantismului.

Divorțul oficial a fost emis la începutul anului 1835.

Ar putea fi mica, pretențioasă, capricioasa, cruda. Dar, în același timp, admiratorii ei, când și-a părăsit soțul, i-au admirat „fascinația”

ballerinamariec

 

Publicul parizian a văzut acum în balerina un „trandafir umed”, parfum care a dispărut și pe care toată lumea și-a dorit să-l bea până la sațietate”.

Maria-Taglioni

În octombrie 1829, A.I. Turgenev a scris : „Am văzut picioarele minunate ale domnișoarei Taglioni”.

Primele știri despre un posibil turneu au apărut în primăvara anului 1837, în Petersburg.

Cei norocoși erau văzuți, plecând cu biletele în mâini. Marie a dansat la Sankt Petersburg timp de cinci sezoane la rând, între 1837 și 1842. Părea să ofere publicului posibilitatea de a se bucura pe deplin de arta sa.

Maria Taglioni2

Odată ce și-a rănit mâna, spectacolele au fost anulate, ceea ce a făcut ca balerin să scrie: „Două săptămâni lungi, plictisitoare și nesfârșite, iar în tot acest timp Petersburg suferă . Alți artiști au încercat să distreze publicul, dar toate în zadar. Ea a ieșit din nou cu o mână legată cu mătase, iar Petersburg a reînviat și sa luminat din nou … „

„Este într-adevăr un dans cu dificultăți?” Aici, în fiecare gest,  fiecare oscilație se află o ”poezia luxoasă „. „Nu dansa, ci cântă ca o vioara lui Paganini, pictează ca Raphael.” .

Marie, încântă publicul rus, fața ei, tristă, evazivă, ca și cum ar vibra, era mai presus de ceea ce se numește balet,”a condus publicul în lumea viselor”; l-au îngropat pe Pușkin, care a fost ucis într-un duel, dar dansul, balerinei sa dovedit a fi un fel de vindecare a sufletului lor și pacificarea inimii .

Maria Taglionini3

Criticii ruși, au spus ca „nu poate fi numită dansatoare: este un artist, este un poet în cel mai amplu sens al cuvântului, a adus beneficii întregului balet ;i tinerilor dansatori. Vroiau să se miște frumos, să aibă aceleași maniere elegante, ca ale lui, Marie.

Ultima performanță a balerinei din Sankt-Petersburg a avut loc la 1 martie 1842. A fost chemată de 18 ori. La finalul spectacolului, ea s-a adresat publicului spunând:  „într-o țară cu înghețuri nemiloase, eu fost mereu caldă”

f5afabe7a709

Pe 18 martie 1840 la Teatrul Regal, în acea seară, doi dansatori de balet, Marie și Cerrito, urmau să danseze unul după altul. Inițiatorul acestui duel deosebit a fost însăși „Marie divină”. A  decis să se confrunte cu tinerii. În sală era o tensiune, ca și înainte de începerea ostilităților. Sala a înghețat … În esență, a fost un duel cu două stiluri. Judecătorul-șef, Timpul, care a fost ultimul judecător, a pronunțat verdictul . Timpul ia lăsat victoria lui Taglioni.

„A plecat și a lăsat în urmă o astfel de goliciune, care a înspăimântat„. a scris teatrul din Petersburg.

duel

Zeii pământești nu primesc o ceașcă mai puțin amară decât muritorii simpli. Și Marie a trebuit să o bea până la fund. Ea a cedat entuziasmului unui tată neliniștit, care a insistat să se răzbune. Cu toate ca dansa pe tulpini de flori, trandafiri, anemone, lalele erau fixate pe un arc elastic, puterea căreia putea fi garantată. Dar numărul afișat la Londra nu a avut succes.

Se retrage la vârsta de 45 de ani, după 27 de ani de carieră artistică.

În anii 1870, Marie sa stabilit la Londra, preda lecții într-un mediu aristocratic. În special, ea a învățat pe fiul reginei Victoria să danseze. 

A considerat-o afacere de prestigiu sau a fost forțată?

Cum a dispărut popularitatea ei fantastica?

 A venit vremea, când toate triumfurile trecute, strălucirea și închinarea par a fi un basm despre altcineva.

Ea, care a format gustul publicului, l-a învățat sa fie elegant, l-a învățat sa simtă harul adevarat .  Ea, ”Magia talentului”

Un epitaf a fost scris pe piatra de pe mormântul din cimitirul Pere Lachaise: „Pământul, nu o apăsă prea tare, pentru că a pășit atât de ușor deasupra lui”

1

Informații; site rusesc.

 

ziua inimii

A noastre inimi îşi jurau Credinţă pe toţi vecii,

117405999_0_98ab8_c5bd49b6_orig

Când pe cărări se scuturau
De floare <trandafirii>. Mihai Eminescu

***

„Voiau să vorbească, dar nu puteau. Ochii le erau plini de lacrimi. Amândoi erau palizi și slabi; dar pe aceste fețe bolnave deja străluceau zorii viitorului cel nou, plin de înviere într-o viață nouă. Iubirea îi înviase, inima unuia conținea în sine izvoare infinite ale vieții pentru inima celuilalt”. – F.M. Dostoievski, „Crimă și pedeapsă”

Noi aparținem iubirii!

noi apartinem iubirii

***

Să îți începi ziua cu Iubire, în fața oglinzii, în care îți privești chipul dimineața! Să fii ca un soare în fiecare clipă, speranța pentru o zi mai bună.

septembrie

***Numai când vei iubi un animal vei simţi iubirea cu toată inima. Balzac

Ai creier în cap. Ai pantofi în picioare. Te poți ghida în orice direcție doreşti. Eşti pe cont propriu şi ştii ce anume ştii. Tu eşti cel care va decide unde vei merge. Dr.Seuss

Sa ai mereu un zâmbet în inima*

pasi prin viata

 

femeia muză

Femeia se regăsește în toate formele de artă. Toată ura ce o reverși spre ea, e în fond tot dragoste*

„(…)De-ai fi aici te-aș pupa! Dar așa să pup în vânt? Căci tu ești începutul și sfârșitul vieții mele, cu tine se-ncepe și se-nchee gândul meu, al lui Emin“ 

 art.f.

M. Eminescu. …o spune, amândoi iubiții dorm visând același vis. (…) alături teiul vechi mi se deschise:/ Din el ieși o tânăra crăiasă/ […] Și ah, era atâta de frumoasă,/ Cum numa- n vis odată-n viața ta/ Un înger blând cu față radioasă,/ Venind din cer se poate arăta*

„Ea-mi dărui flori albastre pe care le voi ține în toată viața mea*.

inger

(…) S-au cunoscut primăvara, în luncă. Un «pui cu ochi de foc,/ Cu părul negru-n codite, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi», iar poetul a stat pe loc, înmărmurit*

ia-ma de mana

 ” Cerul nu poate avea mai multe taine decât poate avea o femeie frumoasă .*

love

vis de cristal…

 …cobori din lumii stelare ?

6

Am întrebat soarele dacă mă cunoaște,

Şi el mi-a răspuns răsărind!

Vino ca altădată să te-împodobesc

Cu brățări din tulpini de păpădie,

Salbe sa-ti dea verdele ierbii

Pe fiecare deget sa-ti pun o floare.

Vino cu codițele-n vânt

Să-ţi atârn cercei din fragi şi din cireșe,

Frunze pictate pe ochi.

Pe-o rază din mii de sori

Un zeu cum sunt puțini aceia,

Pe-ascuns zeifică femeia.

! El nu iubea… stârnea iubiri şi-apoi pleca.

Visuri de cristal