O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘credinta’ Category

Radu Stanca

Personalitatea poetului, dramaturgului și eseistului Radu Stanca.

Cultura e mediul lui cotidian și splendoarea lumii” 

Aceste epistole ar putea să sune patetic sau desuet, dar ele au o putere rar întâlnită de a-l face pe cititor să trăiască el însuși ori să resimtă patima cu care expeditorul le-a redactat.

Întreaga operă, este întâlnirea exemplară cu doamnele (muzele lor), care vor deveni soțiile lor. (Lucian Blga, Rdu Stanca)

Cartea conține toate scrisorile pe care Radu Stanca le-a trimis logodnicei și mai apoi soției sale Doti, în perioada 1948-1962, epistolele fiind, destule dintre ele, răvășitoare prin intensitatea și sinceritatea netrucată de care a fost animat expeditorul lor. Doti este sau devine pentru Radu Stanca tocmai încarnarea Animei, cum intuitiv formulează Ion Vartic, adică femeia completă, totală, absolută, polimorfă, multifațetată. 

Doti scumpă,

Unde aș putea găsi mai multă lumină decât la tine? Unde aș putea afla mai adâncă bucurie lăuntrică decât dezvelind în mine imaginea ta? De aceea, gândurile mele toate sunt numai cu tine. Fiecare zi, fiecare clipă din zi e o creștere a mea spre tine. Ceas cu ceas sporesc sub strălucirea ta binefăcătoare; – imaginea ta se revarsă asupră-mi și stau sub ploaia aceasta de fericire, plin de o copleșitoare beatitudine interioară. Ai văzut cum se revarsă, într-o biserică, în zile însorite, din turnuri, mănunchiuri de raze ce vin parcă din tărâmuri divine? Întocmai așa, te cobori asupră-mi, toată numai limpezimi supraterestre, și port gândul despre tine ca o aură sfântă în jurul frunții.

Îmi dau seama, acum că, de fapt, nu te-am iubit întotdeauna decât pe tine – tot ceea ce am fost eu cu adevărat, tot ceea ce a fost în mine esență veritabilă și nu contrafacere, tot, tot a fost numai iubire pentru tine. Idealul meu de lumină, idealul meu de formare interioară ai fost tu – și te-am simțit în zilele mele cele mai fragede în mine. Doar chipul tău, imaginea ta îmi lipsea; – și acum, când toate s-au limpezit în jurul meu, chipul tău îmi revelează adevărul acesta: nu te-am iubit, din începuturi, decât pe tine; Și – știi! – te simt din atât de îndelungați ani, încât parcă nu m-ai părăsit niciodată.

 Soție – concept cuprinzător, reunind în el viața și moartea, mama și amanta, pe fecioara sfântă și pe femeia pătimașă, Maria din nazaret și Maria Magdalena – una singură, pentru mine tu, Dumnezeul și Diavolul meu, liniștea și neliniștea mea, ziua și noaptea mea, lumina și întunericul meu, viața și moartea mea – mai ales moartea mea, moartea în tot ce are ea mai sublim ca împlinire a vieții.

Și într-adevăr, Doti, în aceste zile din urmă, eu am murit. Am murit de cea mai minunată moarte; am murit de viață. Am murit și m-am născut prin această moarte; am murit eu și m-am născut tu. Noua mea existență este veșnicia ta. 

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

(Fragment din scrisoarea trimisă de Radu Stanca soției sale Dorina, poreclită Doti, la data de 11 iunie 1951, Sibiu)

Trăiești, respiri, plângi, cazi, te ridici. Apoi, trăiește sublim, până doare!

florile întunericului

Se spune că arta este este o formă a divinității.

Scribul viselor.

Când doi
îndrăgostiți se sărută, în ploaia nopții doar o iubire enormă
îi va lăsa să strălucească.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este euen.png

Frumusețea vibrează în miezul viu al universului… peste tot în jurul nostru.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mara-luisa-de-la-riva-flowers-and-fruits-museo-del-prado-pictor-spaniol.jpg
Capodopere -Muzeul Prado Spania, Mara Luisa, pictor
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mara-luisa-de-la-riva-.jpg
Mara Luisa, pictor
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este maria-luisa-de-la-riva-flower-stand-1887-museo-del-prado.jpg
Mara Luisa, pictor

A privi cerul-vezi noaptea- lucidă, divină –
și, așezat în fața ei, simți infinitul;
împărăția infinită a cerului și a omului.

Când amurgul se deschide, ca niște flori,
și florile întunericului se instalează la orizontul îndepărtat,
Timpul își dezvăluie ambivalența.

Stele căzătoare se rup și se dezintegrează în mijlocul zborului
și fiecare arc argintiu îl numim un miracol. 

Și lumina lunii atârnă sau cade pe vârfurile copacilor, ca niște pânze de păianjen albastre.

 Peste orașul gri de beton – O boală ne distruge credința – atunci ne ridicăm glasul către cel iubit*

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este erik-tryggelin-paris.jpg
Erik-Tryggelin, Paris

Poem

În cele din urmă adunate, flacăra și fluturele,
după atâta prevestire,
realitatea îmbogățește visul
și noaptea arde, izbucnind în plânsete.
Îți arunci trupul în sufletul meu?
Sau eu am fost cel care am aruncat trecutul
în sfera binecuvântată a calmului tău?
Ce contează? Seara asta explodează
și viitorul își deschide trandafirul palid.
Această lumină, în care suntem deja, va auri
viața din jurul nostru ca un soare copt.  Joan-Ramon Resina

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este erik-tryggelin-rasarit-de-soare.jpg
Erik-Tryggelin,, răsărit de soare