Dante Aligheri

Know’st thou not at the fall of the leaf
How the heart feels a languid grief
Laid on it for a covering,
And how sleep seems a goodly thing
In Autumn at the fall of the leaf?
And how the swift beat of the brain
Falters because it is in vain,
In Autumn at the fall of the leaf
Knowest thou not? and how the chief
Of joys seems–not to suffer pain?
Know’st thou not at the fall of the leaf
How the soul feels like a dried sheaf
Bound up at length for harvesting,
And how death seems a comely thing
In Autumn at the fall of the leaf? – Căntec de toamnă

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265-1321 . A fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al ”Divinei Comedii” capodoperă a literaturii universale, scrisă in anii 1307 și 1321.

În acea carte

care este memoria Mea …
Pe prima pagină

Acesta este capitolul când am întâlnit-o prima dată

Apar cuvintele …
Aici începe o nouă viață – La Vita Nuova poeme scrise după moartea lui Beatrice.

Divina Comedie, povesteşte călătoria lui Dante, în cele trei lumi ale “vieţii de apoi”,( voiaj imaginar) în care se proiectează răul şi binele lumii terestre, fiind condus la început de poetul Virgiliu, simbol al raţiunii, apoi de Beatrice, simbol al credinţei. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine. Poemul este compus din trei părţi (Inferno, Purgatorio, Paradiso), cuprinzând 100 de cânturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cânt introductiv la începutul Infernulu.

Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis. Dante Aligheri

Intâlnirea dintre Beatrice și Dante

Dante, mărturisește că iubirea a devenind calea, de a se apropia de Dumnezeu. Este unul dintre cuplurile fără de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zămislite de Dumnezeu din si intru iubire, si nu s-a sfârșit nici după moartea lui Beatrice.  Ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, trăia continuu intensitatea sentimentelor pentru Beatrice , deși pierduta, dar veșnic conducându-l spre revelația parcurgerii drumului către Dumnezeu, drumul iubirii.

Beatrice

Dante a văzut-o pe Beatrice era îmbrăcată în alb, ceea ce a sporit și mai mult impresia că este de natură angelică. Văzându-l pe tânărul poet, fata i-a oferit zâmbetul ei minunat. Dante a trăit un sentiment de fericire absolută, euforică, asemănător extazului pe care sfinții îl experimentează în picturile artiștilor renascentiști. În aceeași noapte, a avut un vis: iubirea însăși poartă în brațe „o doamnă care a adormit și este înfășurată într-un văl”

Oamenii s-au întrebat de ce Dante și Beatrice nu s-au căsătorit. de ce a iubit-o doar de la distanță?

Nu avea nevoie de intimitate reală, era suficientă imaginea ei, până la moartea prematură a iubitei sale – fata a murit la vârsta de 23 .de ani, cauza morții nu este menționată nicăieri.

Beatrice a fost căsătorit cu bancherul Simone dei Bardi, mai învârstă, probabil în ianuarie 1287.

Cu câțiva ani înainte de moartea lui Beatrice, el a avut o viziune asupra morții lui Beatrice.

Piatra funerară a lui Beatrice Portinari din biserica Santa Margherita de Cerci.

Dante Aligheri

https://viataoperadearta.wordpress.com/2020/08/25/ophelia/

Destinul omului de geniu-Eminescu

Am citit și tot mai citesc despre inegalabilul geniu românesc, Mihai Eminescu, care mă uimește și mă fascinează de fiecare dată. Am vrut să consemnez pe blogul meu câteva evenimente importante din viața lui deși știu că am mai postat articole, dar fiecare e altfel. Azi am stilizat articolul cu imagini de artă.

Titanul și geniul.

Nu Beethoven spusese că cine pătrunde sensul muzicii mele va scăpa de ticăloşia în care se târăsc ceilalţi oameni? <Parcă ar fi spus că cine pătrunde sensul poeziei mele, scapă de ticăloşia în care trăieşte…>-gândi Eminescu

În luna august apăru Luceafărul în Convorbiri literare, în anul 1883, un poem romantic, o superbă poveste de iubire.

          Veronica Micle îl citi şi-l răsciti. Ea îi cunoştea toate variantele. Era curioasă să vadă cum îl limpezise el. Aşadar iubirea lor intrase-n legendă…Recunoştea frânturi de vorbe de pe timpul când o desmierda…Prea frumoasa lui fată…cum e fecioara între sfinţi şi luna între stele…

          Nopţi şi zile întregi nu dormi şi nu mâncă. Nu putea să suporte să-i vadă fiinţa rătăcită, ea care-l cunoscuse în culmea gloriei…Trebuia să-i scrie să vadă cum reacţionează. Luă condeiul şi printre lacrimi scrise câteva rânduri în versuri, un fel de replică la Luceafărul lui, hotărându-se să i le trimită la Caritatea în Bucureşti:

          Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta Încetul la o parte şuviţele le-aş da, Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoana de iubire la care mă închin.

          Iar tu ca un Luceafăr departe străluceşti, Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti, Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Viena

Mihai cu Veronica le culegeau flori cu braţul, seră de seară, le miroseau, le sărutau şi-apoi le aruncau în Dunăre, pe valuri, să alunece spre dulcea lor Românie…

Unde să meargă mai întâi? La colecţia de sculpturi egiptene care te transportă în vremurile faraonice ale lui Ramses şi Rodophe? La picturile romane? În sălile artei flamande? Sau olandeze? Sau germane? În sălile Renaşterii italiene? Epaminondas , veşnic îndrăgostit de artă, părea cel mai interesat de galerii, deşi le vizitase de zeci de ori. Tânăra femeie, furată de mirajul Vienei, nu ştia în câte să se împartă şi ce să admire mai înainte.

A doua călătorie la Viena…

          De data acesta o călătorie dincolo de viaţă.

          — Unde mergem, Chibici?

          — La Viena, Mihai!

          — ŞI ce căutăm noi la Viena?

          Chibici tăcu. I se făcuse milă de el. Era parcă un sfânt rătăcit pe pământ. Cuminte. Calm. Cu privirile aiurea. Nu-i răspunse şi Mihai continuă:

• De ce nu mergem la Ierusalim, la izvoarele lui Crist? Şi tu, gardian mustăcios,- se adresă el însoţitorului-încotro? În Rai se intră însoţit de îngeri! Pe scări de mătase…Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni…Auzi, domnule gardian? Să mă duceţi în Eden!

Ultima întâlnire fusese când venise ea-n Valea Plângerii şi se certaseră. Veşnicul joc al dragostei! <Eşti gelos, Mihai!> <Şi pe soare sunt gelos, Veronico!> <Eşti prostuţ!> <Eşti nebună!>

Dar cred că trebuia să sfârşim odată. Nu pot zice, Doamnă, că eu aş fi dat cauză la acestă ciudată relaţie. În orice caz, pân-a te cunoaşte puţin numai, sentimentul meu nu era cu mult deosebit de acela dintre <Amor şI Psiche>,

Vei înţelege, Doamnă, că nu voiu, n-am vrut şi nu voi să împart cu nimeni iubirea. Ce-i al meu e al meu şi punctum. Sau erai a mea pe deplin şi mă urmai oriunde-n lume

Reîntoarcere din partea-mi nu e decât c-o singură condiţie. Aceasta e să împarţi soarta rea în care trăiesc eu, să fii a mea oricum aş trăi şi oriunde. De-aş şti că ai o scânteie de iubire pentru mine, aş aştepta o sută de ani, dar ştiu că n-ai, de aceea condiţia pusă e cea mai grea posibilă. De o îndeplineşti, e bine; de nu, nu. Cred că n-o vei îndelplini şi de aceea adio,. Doamnă…şi de astă dată pentru totdeauna.

Nu-ţi e destulă dovadă că am renunţat mai la toate la vechile mele obiceiuri, căci Tu ai umplut golul care vecinic l-am simţit în sufletul meu.

         Pe scrisoarea ta am văzut urme de lacrimi, de ce-ai plâns când eu te iubesc? De ce te îndoieşti de un lucru care a existat, există şi va exista? Micule nerecunoscător, aşa-mi răsplăteşti tu dragostea? Prin dojeni şi prin neîncredere? Îţi iert totul şi te îmbrăţişez cât te iubesc. La revedere, pe cât mai curând posibil Veronica

Aşa e dragostea de când lumea: spectacol de operetă!

”Veronico, voi trece prin viaţă ca un astru fără să atingă cu lumina lui micimea acestei lumi!„

Noua ordine … sper să nu-l interzică, pentru că e geniu.🙏

Întrebarea nu este cum ar fi fost poporul român fără Eminescu, pentru că pur și simplu n-ar fi fost. Întrebarea este cum ar mai putea fi fără el. Ana Blandiana

 Mihai Eminescu

Prietenia dintre Alexandru Vlahuță și Mihai Eminescu

Ion Creanga si Mihai Eminescu

Vacanță în Egipt

Egipt, Hurgada

Am fost plecată în vacanță, după doi ani am reușit să plec în mijlocul valului 4 al pandemiei, cu gândul că la întoarcere nu voi mai găsi virusul în stare activă.😮 Nu a fost să fie, prin urmare întoarsă acasă mi-am reluat viața, de unde o lăsasem.

Am fost în Egipt (Hurgada, zece zile, la resort n-am făcut excursii, nu am riscat nimic) acolo era liniște, nu purta nimeni mască, n- am auzit cuvântul virus, delta, Covid-19. În schimb treci prin ”N” filtre, numai sub limbă nu te caută.

In esență a fost relaxare, toate bune, soare, (35 grade) apă Mării Roșii era bună pentru înot, mâncare la alegere, fructe, Prăjituri 😂 Nu te lăsa cumpărat de ei prin tot felul de favoruri, care nu au valoare.

Populația Egiptului este de 92 de milioane de locuitori, Cairo 25 milioane de locuitori. Cu toate acestea la ei nu e stare de urgență. Erau vaccinați toți din resort.

Hotelurile sunt pline de turiști, am încercat să fac pozele dimineața.

Poate faraonii lor îi supraveghează

 Tutankhamon (n. 1341 î.Hr. – d. 1323 î.Hr.) a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1332 î.Hr. – 1323 î.Hr, urcând pe tron la 9 an dinastia a 18-a, numită și Epoca de aur a faraonilor. A murit la vărsta de 18 ani, ucis se presupune de sotia sa.

Ankh este o hieroglifă egipteană, simbol a vieții eterne. Faraonii primeau o amuletă sub formă de ankh la naștere.

Ankh-ul a fost pentru vechii egipteni simbolul Vieții Veșnice (simbolul hieroglific actual).

Așa arată ”Crucea Vieții”  se află pe peretele hotelurilor.

”Crucea vieții”

Revin la ale noastre.

Ieri am fost la Mall era cam pustiu… am trecut și pe la Lidl era full, om lângă om, atunci mă întreb care-I logica, că la Mall e nevoie de certificat verde și acolo unde oamenii se înghesuie intri fără nici o restricție, nu te întreabă nimeni nimic, nici temperatura, vai, nu mai e importantă.

Dar oare oamenii care iau decizii în lume, sunt normali!

Și iată ce spunea
 Dostoievski: „Dragostea celor puternici pentru cei slabi este uneori incomparabil mai puternică și mai dureroasă decât dragostea de caractere egale, pentru că îți asumi fără să vrei responsabilitatea pentru prietenul tău slab”

Responsabilitatea

Conștientizarea responsabilității cuiva pentru tot ceea ce se întâmplă în această Lume este cel mai mare pas al omului! Omul devine Dumnezeu atunci când își asumă întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă. ”Pentru că responsabilitatea este o parte integrantă a Iubirii.” Cel care și-a asumat responsabilitatea pentru punerea în aplicare și a ordonat ca acțiunile să fie duse la bun bun sfârșit este Câștigătorul bătăliei?! Când decidem să ne asumăm responsabilitatea, încetăm să pierdem timpul dând vina pe timp, pe oameni și circumstanțe, adică pe ceea ce nu are nimic de-a face cu problemele care sunt de urgență majoră. In ce lume am ajuns să trăim, de neimaginat!

Responsabilitatea universală este singura cale spre o lume a dreptății, armoniei și fericirii. Responsabilitatea este datoria sacră a fiecărei persoane față de sine, față de fiecare și față de Dumnezeu.

Ai supraviețuit și ai devenit mai deschis lumii prin trădare sau te-ai cutremurat de teama unei noi dureri?

„Am înțeles în cele din urmă de ce Domnul, în dragostea Sa, i-a făcut pe oameni responsabili unul pentru altul și i-a înzestrat cu virtutea speranței. Căci astfel toți oamenii au devenit mesageri ai unui singur Dumnezeu și în mâinile fiecărui om este mântuirea tuturor”.”
Antoine de Saint-Exupéry

Responsabilitatea fiecăruia va pune capăt pentru totdeauna răului de pe planetă?!

Flori din Egipt, Hurgada