romantic

Cele mai luxoase cadouri din istoria omenirii –

Un diamant de 70 de carate, pe care actorul Richard Burton l-a dăruit iubitei sale de atunci, Elizabeth Taylor. De fapt, 70 nu este atât de mult, dar diamantul a fost doar tăiat magic și a costat o mulțime de bani. Poate că acest lucru a jucat un rol important în faptul că Barton este singurul cu care Taylor s-a căsătorit de două ori.

Trandafiri roșii, pe care unul dintre cei mai renumiți sportivi ai anilor ’60 Joe DiMaggio, i-a oferit întotdeauna iubitei sale Marilyn Monroe. În fiecare un buchet mare de trandafiri, chiar și după ce s-au despărțit. Când Marilyn a murit, DiMaggio a continuat să ducă buchete de trandafiri la mormântul ei.

Faust, care i-a dăruit Margaretei sufletul său. Această poveste s-a încheiat trist, dar acesta este singurul caz din istorie când sufletul a fost dat cu adevărat, și nu vândut.

Perla din vinul pe care Antoniu i l-a dăruit Cleopatrei. Acest cadou este menționat în toate cărțile despre doamne și domni ca fiind cel mai rafinat din lume. Antoniu i-a sugerat Cleopatrei, dacă nu-i plăcea darul, să arunce perla (cea mai mare și mai frumoasă dintre toate cele care au apărut vreodată pe suprafața pământului) în mare. Amanta lui Iulius Caesar, soţia lui Marc Antoniu

Umila insulă a scorpionilor, pe care miliardarul grec Aristotel Onassis i-a dăruit-o iubitei sale Jacqueline Kennedy. Nunta lor a avut loc pe această insulă.

Mausoleul Taj Mahal. Cea mai frumoasă structură de pe planetă a fost construită de indianul Shah Jehan când iubita lui soție a murit în timpul nașterii celui de-al 14-lea copil. Fiecare centimetru din suprafața pereților din Taj Mahal este decorat cu sculpturi frumoase în piatră, iar mausoleul în sine este orientat spre punctele cardinale în așa fel încât în fiecare zi pare să se nască odată cu răsăritul soarelui și să moară la apus. Se spune că cuceritorii persani, care au jefuit și aproape au distrus la pământ capitala Indiei – Delhi, nu au îndrăznit să se apropie nici măcar de Taj Mahal, iar el a rămas în siguranță și sunet.

Acesta este un cadou special… Cum să iubești o persoană… iar florile sunt în fiecare zi, cadou.

Dante Aligheri

Know’st thou not at the fall of the leaf
How the heart feels a languid grief
Laid on it for a covering,
And how sleep seems a goodly thing
In Autumn at the fall of the leaf?
And how the swift beat of the brain
Falters because it is in vain,
In Autumn at the fall of the leaf
Knowest thou not? and how the chief
Of joys seems–not to suffer pain?
Know’st thou not at the fall of the leaf
How the soul feels like a dried sheaf
Bound up at length for harvesting,
And how death seems a comely thing
In Autumn at the fall of the leaf? – Căntec de toamnă

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265-1321 . A fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al ”Divinei Comedii” capodoperă a literaturii universale, scrisă in anii 1307 și 1321.

În acea carte

care este memoria Mea …
Pe prima pagină

Acesta este capitolul când am întâlnit-o prima dată

Apar cuvintele …
Aici începe o nouă viață – La Vita Nuova poeme scrise după moartea lui Beatrice.

Divina Comedie, povesteşte călătoria lui Dante, în cele trei lumi ale “vieţii de apoi”,( voiaj imaginar) în care se proiectează răul şi binele lumii terestre, fiind condus la început de poetul Virgiliu, simbol al raţiunii, apoi de Beatrice, simbol al credinţei. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine. Poemul este compus din trei părţi (Inferno, Purgatorio, Paradiso), cuprinzând 100 de cânturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cânt introductiv la începutul Infernulu.

Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis. Dante Aligheri

Intâlnirea dintre Beatrice și Dante

Dante, mărturisește că iubirea a devenind calea, de a se apropia de Dumnezeu. Este unul dintre cuplurile fără de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zămislite de Dumnezeu din si intru iubire, si nu s-a sfârșit nici după moartea lui Beatrice.  Ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, trăia continuu intensitatea sentimentelor pentru Beatrice , deși pierduta, dar veșnic conducându-l spre revelația parcurgerii drumului către Dumnezeu, drumul iubirii.

Beatrice

Dante a văzut-o pe Beatrice era îmbrăcată în alb, ceea ce a sporit și mai mult impresia că este de natură angelică. Văzându-l pe tânărul poet, fata i-a oferit zâmbetul ei minunat. Dante a trăit un sentiment de fericire absolută, euforică, asemănător extazului pe care sfinții îl experimentează în picturile artiștilor renascentiști. În aceeași noapte, a avut un vis: iubirea însăși poartă în brațe „o doamnă care a adormit și este înfășurată într-un văl”

Oamenii s-au întrebat de ce Dante și Beatrice nu s-au căsătorit. de ce a iubit-o doar de la distanță?

Nu avea nevoie de intimitate reală, era suficientă imaginea ei, până la moartea prematură a iubitei sale – fata a murit la vârsta de 23 .de ani, cauza morții nu este menționată nicăieri.

Beatrice a fost căsătorit cu bancherul Simone dei Bardi, mai învârstă, probabil în ianuarie 1287.

Cu câțiva ani înainte de moartea lui Beatrice, el a avut o viziune asupra morții lui Beatrice.

Piatra funerară a lui Beatrice Portinari din biserica Santa Margherita de Cerci.

Dante Aligheri

https://viataoperadearta.wordpress.com/2020/08/25/ophelia/

*Aurora Cornu

A fost prima soție a scriitorului Marin Preda.  ( Aurora Cornu a plecat la cele veșnice)

Te iubesc neîncetat, de dimineața si până seara. Ma uit la lucrurile din jur si ma uit afara prin ferestrele mele mari. Stau liniștit la masa, ma gândesc la tine, ma uit la lucruri …
Lemnul uscat al mesei tresare. Piatra rece a străzii arde. Vântul si ploaia capăta glas, Aurora! Exista pretutindeni! Ea exista neîncetat în toate si pentru totdeauna.”
Aurora spune despre el ca era un amant perfect si un sot excesiv de delicat. „Soția lui era regina, nimic nu era prea bun pentru ea, vaâtul care bătea trebuia sa bata asa încât sa nu o supere… Era in stare, când iubea, sa sărute pământul pe care calca nevasta lui…

  „Îl iubesc pe MARIN PREDA viu, mort și până la sfârșitul vieții mele” 

…Iar de-aș răspunde, oarbă, la chemare,

M-ai mistui-n văpaia trecătoare…

Aștept, iubite, flacăra albastră

Ciudata flacără care nu moare…   (Aurora Cornu-Flacăra albastră)

Aurora l-a părăsit. A plâns şi a suferit un an înainte de plecare. Apoi, n-a mai avut lacrimi …

Aurora l-a iubit din toată inima, chiar dacă uneori el n-a simţit asta. A purtat cu ea prin lume scrisorile lui de dragoste. I-a fost teamă că se vor pierde. Că îl va pierde… În anii cât au fost împreună, i-a răspuns în scris la fiecare declaraţie de dragoste… Scrisorile ei s-au pierdut însă.

„Pe vremea când erau îndrăgostiţi, obişnuia să-i spună: „Marine, tu eşti cel mai iubit dintre pământeni”. Ceea ce a dat, peste ani, titlul unuia dintre cele mai frumoase romane din literatura română.”

O, poate voi fi plecat demult

Vei ştii vreodată?

O știi numai sufletul.

Sărută-mi umbra,

 Sărută-mi absența-n somn.

Zidind iubirea în cuvinte. Ane