O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘femeia in pictura’ Category

Artistul Arbe Berberyan

Fuziunile de dragoste și muzică, imaginea romantică a unei femei, în picturile sale sunt executate într-un mod ademenitor, misterios, pentru muzică, artistul ascultând, vede, aude, imaginile prind formă, iar apoi începe să lucreze pe pânză.

Sunetul instrumentelor muzicale: depind de cine le atinge…

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1-arbe-berberyan-1.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1-arbe-berberyan-d0b2d0b5d187d0b5d180-d181-d0bcd0bed186d0b0d180d182d0bed0bc.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1-arbe-berberyan-d182d0b0d0b9d0bdd0b0-d0bdd0bed187d0b8.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1-arbe-berberyan-d185d0bed180d0b0d0bb_edorig.jpg

memoria

Memoria este singurul paradis,

din care nu putem fi expulzați

(Jean Paul Richter)

Toate amintirile sunt fragmentele vieții noastre…

N-a fost niciodată singură…

A existat întotdeauna un vis în apropierea ei.

Un vis în care a iubit o viață distractivă, frumoasă, colorată – o vacanță, carnaval, măști.

La începutul vieții, Visul a fost transformat într-o jucărie preferată, o rochie nouă, un pisoi viu sau un câine și, chiar, într-o școlariță bună.

De-a lungul anilor, Visul a crescut.

S-a transformat într-o plimbare sub lună, primul sărut și cele mai extraordinare cuvinte despre dragoste, care, în cele din urmă, să ducă la o familie caldă, grijulie și prietenoasă. O familie care sa dovedit un standard de devotament și înțelegere.

Apoi, mulți ani mai târziu, visul obosit își va aminti acest moment minunat când totul părea posibil, când nimeni nu a certat-o și nu avea de gând să o alunge. Ea a respirat pe deplin, dându-i celui cu care a fost prietenă pentru o perioadaă, speranță nemărginită pentru fericire.

Ea a crezut și idolatrizat prietenul ei, credea în imposibilitatea de a trăi fără ea. Anii au trecut… Visul a continuat să încerce imagini noi – uneori luminoase, colorate, și, uneori, simple, dar atât de vitale.

Dând femeii o nuanță de naivitate, Visul a încercat să nu eșueze, deși, după sa dovedit, că această murdărie din jur, a fost suficientă pentru a opri în cele din urmă să creadă în îndeplinirea dorințelor.

Dar Visul nu a renunțat! În ultima vreme, ea a încercat doar să evite companiile zgomotoase și nu mai era bolnavă de ideea de a îmbrățișa imensitatea. Atât de frumos, fermecător, atât de de neatins – de dorit, dar a transformat-o în rugăciunea de zi cu zi pentru liniște.

Poate că lipsa de chip a Visului este doar refuzul nostru de a-l accepta așa cum este – fără dorințe pretențioase.

Deși, puteți numi exces speranța pentru fericirea umană simplă și dorința pretențioasă – iubire nemărginită?

nu ştiu…

Viața este infinit de adâncă

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este viata-este-infinit-de-adanca.jpg

Și a fost
convins și
a crezut imperios, că cei care sunt
singuri în lume există o anumită lumină născută nu în zadar și că muzica este cheia nemuririi


Beethoven a dedicat melodia Moonlight Sonata unei femei iubite – Juliet Guicciardi, cu care visa să se căsătorească. Dar… s-a întâmplat ca contesa de 17 ani să-l prefere pe altul.

Neputând să-și exprime durerea în cuvinte, maestrul compune muzică. „quasi una Fantasia” (un fel de fantezie) se naște, pur și simplu Sonata pentru pian nr. 14 în C-diez minor. Și „Luna”

poezie românească

Pentru unii, aroganța este măreție, cred că nu poți înţelege cultura, decât reducând-o la ceva inferior, publică mai mult decât citesc, trebuie, musai să lasăm în urmă ceva, asta dă un sens vieţii? Sunt atăția oameni, trilioane, care au trecut pe Pământ, au plecat… în demnitate, fără urme, care n-au râvnit la mai mult, pentrucă ”Poezia, arta și cunoașterea sunt sacre și pure.” Tu, creator de artă, nu scrii  o ”glumă” pentru eternitate, nu-i așa?! Înaintașii nostri fascinează prin operele lor, mari oameni de artă au rămas în memoria noastră și vor rămâne eterni în sufletul și conștiința noastră, și evident, a urmașilor noștri, daca, nu vor deveni analfabeți, cu alte cuvinte ”roboți” sau vor culmina prin conștiință, acea conştiin­ţă irepetabilă, căreia îi datorează de fapt unicitatea.mintea lui.

Da, mintea ne va salva, asta am citit si eu pe un site străin …„Quantum conştiinţa” -QC – care ar putea fi probabil următoarea etapă în evoluţia umanităţii. O noua conştiinţa este deja în curs de dezvoltare în lume, mintea ar putea fi „mântuirea” noastră!!!??? 

„Iubirea este al doilea surâs al tragediei noastre. Sau poate ca totuși întâiul.” – Lucian Blaga

Tu… mai știi să iubești, să trăiești fără timp? Știi… mai mult azi, în libertate, decât ieri.

Suntem fire de iarbă, închipuiri ale sinelui, care strecoară iubirea doar puţin câte puţin, în doze mici.

”Cu o femeie percepi cu adevărat lumea, lumina, cerul, sfințenia, acceptarea şi iertarea, ge – nerozitatea necondiţionată… orice.“

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 25af21aad358-500x503.jpg

„- Deschide, iubito, ziua e pe sfârșite, am venit să te-alint” cerul meu în care tu ești lumină.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este artistul-impresionist-willem-haenraets.jpg

O mare
și-un vifor nebun de lumina
făcutu-s-a clipa. O sete era de păcate,
de doruri, de-avânturi, de patimi
o sete de lume si soare…

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 148235467_43695494_1945910978834395_2115132232044642304_n.jpg

 „Spre soare râd!
…Și-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul—
lumina? — Știu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!” –  Lumina raiului,Lucian Blaga


„În simplitate se află pragul dintre ceea ce este etern şi muritor!”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este xx2.jpg

Mai ții tu minte noaptea-ntâie,

O noapte umeda, albastra…

În pacea ei înfiorată

Vorbea numai tăcerea noastră…

De-atunci atâtea nopți trecură,

Tot nopți cu șoapte si cuvinte… Octavian Goga

Plăpândă, temătoare și firavă mi-e teamă de mine, de viață, de toamnă că nu voi putea să te iubesc, aș vrea să nu te alung. În disperarea mea plouă cu flori de gheață și lacrimi. Și totuși…

 Je t’aime