Ploaia

Ce este fericirea? – s-a gândit un minut, apoi s-a uitat în sus și a spus cu zâmbetul pe buze: – Amintiți-vă, ca în cântec: fericirea este ca o pasăre…

Plouă de veacuri… Bătaia blândă a ploii… Foșnet liniștit de frunze.. Picăturile aleargă și se împrăștie pe geamul umed… Fire argintii de ploaie… Colier de perle de lacrimi … Rafalele de vânt răstoarnă paginile vieții trăite… Tinerețe… Dragoste… Fericire… Familie… Maturitate…

Viață nouă…

Cuvintele care îmi vin în minte… Dragoste-Fericire… Și ce este fericirea…

E vocea ta… Mângâierea ochilor obosiți… E umărul tău lângă mine… Căldura mâinilor tale… Sensibilitatea buzelor… Ești acolo … Tu …

Ploile de toamnă bat pe geam … O inimă rănită cu Speranță… Ce va putea broda pe ea… ce culori… ce viitor… Mătăsuri luminoase de dragoste și fericire … Sau culoarea caldă, moale a apusului de soare… Vise ușoare…

Uiți că poți cădea… Pe cioburi… Nu mă gândesc la asta… Mă gândesc la altceva… Gândesc…  Mă Gândesc…Că și ploaia vine și pleacă…

artă

Chipul unei femei este pictat, ca natura, natural.

Este Balanță, într-o mână o floare, simbol al frumuseții.

Te-ai îmbrăcat în dragoste, acolo în mijlocul universului, între intuneric și lumină, captivat de o frumusețe subtilă. Descoperi inima strălucitoare, o îmbraci in versuri, un vulcan de sentimente, și o mare de inspirație te atinge, înotând prin marea fericirii..

Acolo, în mijlocul universului, secretul, sunetul unui sărut; ”sonetul dragostei” 

Sunetul unor note muzicale.

Mihai Toma

Iartă-mă, iubito, atunci când te-am iubit, inima mea mă durea, ai simțit!

 

 

 

 

femeia este o artă specială

Dacă as fi artist, te-as învăța sa pictezi culori strălucitoare.

Sa te deschizi ușor si sa te dezvălui în toată splendoarea ta. Sa răspândești în jur un parfum amețitor să fii dăruită din dragoste, din admirație, din respect sau pur si simplu fără niciun motiv unui suflet. Sa fii catifelată precum petalele si să întinerești ușor… cu fiecare petala ce o pierzi…

Aș vrea să fiu val să te învăț cum să mergi pe calea apelor pe tot cuprinsul acestei planete albastre. Sa te lovești cu putere de stânci și sa te spargi în mii de stropi ce se unesc în alte unde… acolo unde dragostea arde … și, curcubeul se leagănă pe norii fericirii, ca aripile fluturelui în sărutul vântului. 

Iubirea s-a născut în ceruri, întrupată în Oameni pentru totdeauna. Pare un miracol.

Lumea este o clipă, iar noi suntem clipa din ea.

Artiști, William Russel Flint (Scoția, 1880-1969) și Costas Viorica (acuarelă)