frumoasă era ea

Frumosul e poarta deschisă către armonie,în spatele ochiului se află sufletul.

Fusese ea frumoasă şi înainte de a îmbătrâni
dar acum adaosul de zile îi pria
şi cu cât îmbătrânea cu atât devenea mai frumoasă
pielea ei părea incandescentă
blândeţea i se revărsa pe faţă ca o cascadă
cuvintele ei erau din ce în ce mai rotunde

uluitor de frumoasă era ea îmbătrânind
orice atingere se prefăcea în sidef
în bucătărie, când spală vasele
farfuriile de tablă se transformau în argint
iar argintăria în veselă de aur

frumoasă, frumoasă era ea îmbătrânind – Matei Visniec

baletul lumii

Mă-ntreabă o şoaptă dinspre cer strecurată
„Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!”

Dac-am văzut Raiul?! Dacă ştiu nemurirea?!
Mă uit cum respiri şi mă rog ca menirea
Să-mi fie schimbată, să cunosc iar, Iubirea

Te-am căutat şi-ai apărut deodată
Neprevăzut – ca aurora boreală
Explozii din iubire colorată.

…

Peste Cer, culori de stea  

Peste stâncile-ascuțite                                Shanti Nilaya

Flori de colț, nu- mă- uita; 

 O seară luminată!