În ceaiul de dimineață – vârtej de cuvinte, virgule și puncte …
vise și mistere… l-am îndulcit cu un buchet de cuvinte dulci.
panza cerului
împrăștiind lumina, ninge,
de-atâta lumină cad crinii din cer,
din iubirea cerului,
mesager albastru al nemărginirii,
ninge atât de frumos…fulgii par litografii,
ninsoarea-i divină, ce în-cântă;
miroase a petale
de infinit…
acolo unde iubirea își varsă durerea…
Zăpada cade, focul trosnește…❤
De ce taci, tăcere?
Ești plină de tristețe și durere,
Trecutul s-a îndepărtat, ca o umbră dintr-un vis
Lăsându-ne doar memoria.
Și în această tăcere există promisiune de
emoții, sentimente noi,
căii și anticipare …
În umbra nopții,
aud șoapta universului;
Într-o zi vom ști –
sensul căutării noastre.
Ne facem viața cenușă, pentru ceva ce nu există sau există un gol … – pentru lucruri plictisitoare, griji inutile. De dragul societății, inventăm măști, deși ar fi necesară afecțiune.
Împrăștiem viața pe plictiseală mohorâtă, pe „imagine” și „prestigiu”, știință inutilă, pe minciuni și lăudăroșenie, pe servicii gratuite- Ar fi necesară prietenia adevărată.
Ne grăbim să ajungem undeva, să primim ceva. Cu toții căutăm ceva; – aur, ”cârpe” și bani. – Deși ar trebui să fim buni. Ne îngrijorăm, strigăm, suferim pentru fleacuri; Alegem cu seriozitate lucruri, speranțe, idealuri – dar, mereu vom alege greșit – Deși ar trebui să avem un vis. Ne este frică de bucurie, ne este frică să credem în basme, ne este frică de vise și de tandrețe și afecțiune; frică de dragoste, ca să nu ne întristăm după aceea. Pe ce ne petrecem viața?! Trebuie doar să trăiești?!
Există o legendă conform căreia Dumnezeu vine la fiecare dintre noi o dată, în viața noastră. Mai mult decât atât, el poate apărea în orice chip.
********************************************************************
„De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica” (Emil Cioran)
Muzica nu are nevoie de traducători, pătrunde in orice inimă. Fluierul frunzelor și curgerea apei de izvor, ciripitul păsărilor, sunt fără timp, mereu noi și frumoase.
Când a venit iubirea pe pământ stele s-au aprins şi de atunci Luna zâmbeşte cu razele ei adormind singure la fereastra. Afară doar freamătul frunzelor și o tăcere adâncă.
”ars-divinus , muzica este plină de fascinaţie, taina vieţii. Cine nu doreşte s-o afle?”
Exista un grai mut, doar al inimii, câteodată e ca o muzică în care se contopesc toate glasurile. Ea este şi răscolire de suflet, este chemare la discuţie profundă despre viaţă, existenţa îţi şopteşte adevăruri mult prea adînci
Nu am nevoie de multe lucruri
Pot să mă descurc fără nimic
Cu toate binecuvântările pe care viața le poate aduce
Întotdeauna am avut nevoie de ceva…
Am nevoie de tine ca apa
Ca respirația, ca ploaia
