Nichita Stanescu
*Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
și nu te aud, ci te murmur, te
cânt… *
În sufletul meu trăiesc inseparabil naivitatea și puritatea iubirii … și ”nu ucid cu mintea tainele ce le intâlnesc în calea mea”
Si primăvara ce a venit și zâmbetul ce s-ar fi stins…. ne îsoțește strălucind mai aprins ….și nici o stea n-a mai murit… căci mâna-n mână ne-au văzut… și bucuriii vor înflori mereu iubirea mea….
Văd lucruri, dar nu zăresc lumina,
de atâtă înălțime .
Atinge mâna mea doamne cu lumină
să inflorească ochii cu flori împărătești
să pot spune că ai săvârșit minune.
Vrei să atingi Îngerul … îmbrățișează copilul!
”Am legat tristețea la ochi
Cu un zâmbet,
Și tristețea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.” M.Sorescu
A te naște, a fi, a iubi!
Dar Primăvara, care ştie tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur
Albastru miozot.
Şi dintre foi tivite cu argint,
Vor crește ciucuri albi de mărgărint.
Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,
Şi-n fiecare noapte culege viorele. G.Topârceanu
William Frederick Witherington (britanic, 1785-1865)
Peisajul – este „o parte de basm” a sufletului nostru, nu este „încărcat” cu energii negative, ci dimpotrivă. Lumea noastră pământească este decorată cu frumusețe.
Artiști: Rupert Bunny (australian, 1864 – 1947), Ernest Charles Walbourn (britanic, 1895,1927), Thomas Brooks (britanic 1818-1891), William Stephen Coleman (britanic, 1829-1904),Artist Alexey Anikin.
IMAGINI și CULORI SUPERBE!
Artistul, Richard Macneil s-a născut în 1958, în Worcester (Regatul Unit)
Lucrările autorului decorează Oficiul Oval al Casei Albe din SUA.
”Lumea e bună prin scop, frumoasă ca facere, complexă prin vieţuire şi spirituală prin materialitate”
Într-o lume a necredinței, într-o lume fără speranță – despre speranță, într-o lume fără iubire și iubire, otrăvită de ura, răutate si controverse… în epoca computerelor si tehnologiei, arta aduce umanitatea, oferă spectatorului sentimentul de pace,noblețe și dragoste.
Regina sufletului e iubirea visată.
Și- acolo-n umbra naltelor coloane
La orice scârțâit al ușii tremur
Și doar un chip în față mă privește
Și doar la Ea, străluminat, mi-e visul – Alexandr Blok
Încercăm prin artă să regăsim drumul, spre paradisul pierdut, chiar și indirect.
Mi-eşti raiul din vremi de început,
Cu fire din zorii de ziuă țesut
Cu flori şi cu poame lucind,
Cu poarta păzită de îngeri de-argint
Ești ochiul de soare ce raza-şi aruncă,
Eşti cornul de lună pe-a norilor strungă,
Sclipirea de stemă, lucirea de rouă,
Zefirul ce-alină şi norul ce plouă
Eşti cerul de slavă, a lumii splendoare,
Iar mintea-nțeleaptă ți-e zid de apărare
A lumii splendoare eşti ambră şi mirt,santal, chiparosi,
Comoara deschisă luminii de vis
Ești perla vrăjită ce-n sine ascunde
Tot zbuciumul mării afundă,
Safirul cu ape albastre, smaraldul,
Rubinul ce arde cu foc cum nu-i altul.
Lămâi ești în floare. În noaptea deplină
Prin bezna adâncă, ești sfânta lumină… Mi-ești raiul, Grigoris Aghtamarți ( 1485-1544)
Oamenii sunt îngeri, dar cu o singură aripă.
Și, prin urmare, pot zbura doar prin îmbrățișarea reciprocă.
