Noaptea stelele de pe satinul cerului străluceau, iar eu am îmbrăcat gândurile în cuvinte. Cineva ma sunat în vis. Și parcă ar fi vrut să-mi adăpostească sufletul, călduros… Lăsând melodia; ai atins sufletul –
Am căutat. Căutând M-am pomenit greșind. Din când în când Şi m-am însângerat în spinii Pe cărările spre zările luminii. N. Labiș
M-am gândit de multe ori să scriu despre întâmplarea mea reală, deși undeva pe blog am scris despre excursia mea la Sâmbăta de Sus. Imi pare rău că nu am găsit postarea.
Am fost împreună cu o prietenă, unde printr-o întâmplare fericită, am vizitat muzeul mănăstirii. Când am intrat a fost fascinată de icoana Maicii Domnului, amplasată în partea din față muzeului, pictată de părintele Arsenie Boca. Este o pictură deosbit de frumoasă.Galbenul din pictură strălucea. In interiorul muzeului mai erau picturi pe lemn și sticlă foarte vechi ( secol XVI – XVII).
A pictat interiorul bisericii din satul Drăgănescu. Picturile sunt de o finețe aparte, deosebit de frumoase. Așa am aflat mai multe despre părintele Arsenie Boca (nu știam că a fost și pictor).
După câțiva ani am vizitat mormântul lui, de la Prislop. O mare de oameni stăteau să ajungă la mormânt. Eu nu am avut curajul să stau la rănd, și am decis să urc , să văd marmântul, chiar dacă nu ajung în fața mormântlui, să mă rog. Crinii albi străluceau în lumina soarelui, A fost impresionant. Printre altele este Interzisă fotografierea.
Nu am respectat, și am făcut câteva poze. Apoi am aștepta cuminte să ajungă colegii cu care am venit. M-am așezat pe o băncuță, lângă mine era un domn, stătea, nu știu dacă era un nevinovat ca mine, dar un preot care era lângă mormânt a privi înspre noi, și ne-a făcut semn că putem să intrăm în interior, lângă mormânt. Trebuia să ocolim. În spate erau grămezi de crini albi, cum nu am mai văzut, perfecți. Acolo erau măicuțe de la mănăstiri, schimbau florile și tot ceea ce era necesar.( Am primit câteva picături de mir) Am ajun în fața mormântului, luată prin surprindere, eram parcă pe altă planetă, ce să mă rog, nu, am stat puțin și am plecat, mă simțeam vinovată, privind la mulțimea care așteta la rând. Am plecat, nu eram încântată de ce mi-sa întâmplat, nu m-am bucurat.
Mă simțeam vinovată. Am vrut să adun petale de pe jos, pietricele, dar cineva mi-a atras atenția, să nu iau nimic că nu e bine. Am ascultat, le-am aruncat. Nu aveam informații de nici un fel.
Am ajuns acasă obosită pentrucă am mers o bucată bună de drum pe jos, era coadă mare de mașini. Nu am descărcat pozele seara fiind obosită. Dimineața sculată, primul lucru pe care l-am facut, să descarc poezele în Laptop. Am făcut poze și prin prejur, aveam ceva poze. Gândul meu era să le îmărtășesc cu voi, unde, pe blog.
Când învârt cheia în ușa de la intrare, să plec, simt ceva moale, trag cheia era ruptă, a rămas în usă. Mi-am dat seama că acele poze nu trebuia să le fac. M-am întors și le-am sters pe toate. Mărturisesc că mi-a fost frică să nu pățesc ceva mai rău.
Concluzia este următoarea: Nu poți să te bucuri de lucrul pentru care tu nu ai depus nici un efort, și l-ai primit fie și ca dar, a fost o încercare, cred. Uneori primești daruri de la Dumnezeu, bogății, ori lucruri scumpe pe care tu, nu le meriți. invidiem oamenii care se îmbogățesc…Ce noroc au, zicem. Nu te bucuri de ele și nici fericire nu ai. Ce bucurie și împlinire sufletească e acolo unde muncești cu pasiune pentru semenii tăi, și pentru tine. Cumperi un lucru de care te bucuri, ești mulțumit, știind că ai muncit pentru el.
Împlinirea este fericire!
Da, știu că poți să primești, să agonisești averi, să crezi că asta aduce fericirea. Poate sunt cazuri, sigur, dacă ai muncit pentru ele. E nevoie de puțină credință, să mulțumești pentru darurile pe care le primești, moca.
Daruri de preț sunt, sănătatea, lumina ochilor.
Faptul că ești om întreg la trup și minte, ai puterea să faci tot ceea ce îți dorești. Să gândești frumos, cu drag și Iubire de sine și aproapele tău. Doar așa vei avea mulțumire sufletească.
Eu am primit acel ”DAR” de care nu m-am bucurat. Am luat-o ca pe o încercare.
În fiecare zi învățăm din experiențele noastre și a altor semeni de ai noștri.
„Cred că voi fi mai puțin gelos când ne vom face o viață împreună. Doar că cred că ar trebui să mor cu adevărat dacă te-aș pierde vreodată”, spunea una dintre scrisorile sale. Artur Miller
Verighetele cuplului erau inscripționate „Acum este pentru totdeauna ”
„Este ca și cum ne-am fi născut în aceeași dimineață, când nu exista altă viață pe acest pământ. Dragoste, Artă.” Arthur Miller and Marilyn Monroe
Mă bântuie o întrbare dacă există iubire eternă. Arthur Miller
.„I-am spus: „Ești cea mai tristă fată pe care am întâlnit-o vreodată, singurul care mi-a spus asta vreodată.” Un zâmbet i-a atins buzele când a descoperit complimentul pe care la facut .
Cea dintre scriitorul Arthur Miller și actrița Marylin Monroe, un simbol sexual, iar Arthur Miller era un intelectual distant ,a fost o poveste de dragoste scurtă, dar intensă.
Câsnicia lor a durat doar 5 ani, din 1956 până în 1961, dar a fost o poveste intensă, capabilă să reunească două lumi: scrisul și divertismentul.
Durerea lui Monroe era imposibilitatea de a avea un copil care să le încununeze căsătoria cu o familie. Tot din dragoste, Monroe a acceptat să se convertească la iudaism pentru a-l accepta pe Arthur.
”Ce a căutat Marilyn Monroe la Arthur Miller? Prestigiu, stabilitate sentimentală, certitudine, accesul intr-o lume din care voia să facă parte. Dorea să nu mai fie tratată ca blonda proastă, netalentată, distribuită în filme ca să arate doar formele. Voia să fie o divă adevărata, să-i fie apreciată capacitatea intelectuală, sensibilitatea, profesionalismul.
Perioada petrecută alături de Miller a fost foarte bună pentru cariera ei. A făcut” The Prince and the Showgirl” în Anglia cu şi regizat de Laurence Olivier, ” Some like hot” cu Jack Lemmon şi Tony Curtis, regizat de Billy Wilder. De asemenea”Let’s make love” cu Yves Montand, (cu care a şi avut o relaţie în timpul filmărilor). In aceasta perioadă face vizite la psihiatru din ce in ce mai des şi se internează in diverse clinici pentru tratament.
Marilyn era extrem de capricioasă, pentru mulţi insuportabilă cu toanele ei. Era total imprevizibilă, cu stări de spirit foarte schimbătoare. Casele de filme, regizorii, producătorii, operatorii, ceilalţi actori considerau un coşmar să lucreze cu ea. Dar America o iubea, filmele se vindeau foarte bine, făceau bani mulţi, aşa că îi suportau capriciileRelaţia dintre Monroe şi Miller s-a deterioarat vizibil în timpul filmărilor. Ea făcîndu-i mai multe scene violente, a avut mai multe crize de nervi pe platou, de faţă cu ceilalţi. Nu reuşea să joace din cauza medicamentelor şi alcoolului, nu ştia rolul, uita replicile, întîrzia pe platou şi la repeţii Era tot mai posesivă, mai centrată pe ea însăşi şi pe problemele ei personale (se tema de bătrîneţe, banii, relaţia tensionată cu studiourile, destrămarea căsniciei cu Miller). Nu se mai putea controla. Mai tîrziu Miller a spus că s-a despărţit de Marilyn din instinct de conservare.
In ianuarie 1961 tribunalul a pronunțat despărțirea dintre Marilyn Monroe şi Arthur Miller. Dar criza ei nu a trecut. La NY unde a trăit de atunci aproape anonimă, într-un apartament din Manhattan, ieșea incognito să se plimbe pe străzi – a continuat cu alcoolul, cu medicamentele şi cu o depresie tot mai accentuată.” Divorțul de Arthur Miller a lăsat un gol mare în sufletul ei.
Miller a refuzat să participe la înmormântarea iubitei sale, dar cu siguranță Marilyn a fost mereu în inima lui.
În 5 august 1962 a murit ( n.1926) în condiții neelucidate nici până azi.
https://wordpress.com/post/anejj.wordpress.com/3224
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.