O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘grandoarea vietii’ Category

Femeia

Există două frumuseți: frumusețea bucuriei și frumusețea tristeții.


Despre lumea în care trăim se pot spune multe, petrecem viața cântărindu-ne unii pe alții. Viața o facem franjuri, o cârpim apoi ”frajurim” și tot așa. În final nu mai avem ce cârpi. Trece timpul fulgerător pe lângă noi, rămânem în nădejdea și pasiunea pentru dragoste, cea mai frumoasă dar și cea mai rară. Există nevoi, dorințe care nu se sting niciodată.

  Dumnezeu ne-a dăruit iubirea dintr-o mica stea, o scânteie, focul desprins din cer, fără de care creația ar fi lipsită de valoare și frumusețe. Stele parfum de flori albastre, luminează Valurile cupolei; spre ele ne aruncăm privirea cu speranță, cu dor, amintiri, în splendoarea și puritatea cerului.

Pacea interioară este beatitudinea regeneratoare, bucuria sufletului.

– Aş vrea să ating cerul… în lungul asfințit, sub ochii soarelui lumina ta să ardă, în noi acorduri să Răsar, să
Mă-nalţ, să
Cobor,
apoi să Dispar…

Dumnezeu a creat o Femeie din trandafiri,
din zambile și iasomie…
Din strălucirea strălucitoare a stelelor,
Din diamant și rubin.

Din soarele de vară,
Din modelele de dantelă ale iernii…
Din nopți păcătoase de foc
și răsărituri virgine de albastru.

clipe de viață

când nu am chef să colorez viața 

pictez litere

îmi ajunge

să arăt viața reală

pentru toți cei care se tem să trăiască, să îmbătrânească! 

Am învățat să pictez cu sufletul, să mă conectez la puterea gândului frumos, o largă paletă de sentimente: melancolie, bucurie, liniște și mai ales dragoste. Un spectacol al luminii, al culorii, al sentimentelor și al trăirilor.

În viața mea am trecut prin locuri pe care nu le văzusem niciodată, am întâlnit chipuri frumoase de oameni, am văzut ochi frumoși, am simțit suflete calde, am cunoscut oameni cu asperități pe mâini, oameni care s-au sacrificat pentru binele altora, am întâlnit oameni fericiți si oameni curați la trup și suflet, oameni credincioși. Trăsăturile lor surprinde emoțiile oamenilor, corpurile lor, oda către viață, viața reală, plină de sentimente și marcată de timp. Dar, există cuvinte care ucid, suntem responsabili pentru cuvintele noastre. Există însă și cuvinte care se vindecă, care duc încet la normalitate. 

Îmi plac oamenii calzi, sinceri, de la ei primesc bucurie, pe care o duc cu mine acasă….

 Când eram mică, mergeam la biserică cu sora mea si mama, tata mergea rar. Intram în biserică cu emoție, îmi făceam cruci, priveam sfinții de pe icoane, care mă urmăreau, nu am întrebat cine au pictat sfinți, cine sunt, vedeam în schimb, că nu sunt la fel ca noi. Mă rugam să-mi fie iertate păcatele mele mici, făceam jurăminte, cum că o să fiu un copil cuminte. Ascultam voci frumoase, mama cânta în corul bisericii.  Iar eu mă rugam pentru mama, pe care o admiram pentru vocea ei de privighetoare, si pentru bunătatea și iubirea ei nemăsurată. Mă uitam în ochii sfinților și spuneam: Doamne, iartă-ne, te rog!  La biserică ne întâlneam cu rudeniile, cu bunica, de la care primeam de fiecare dată câțiva bănuți, de care ne bucuram. In curtea bisericii se făceau planuri pentru săptămâna în curs, invitații la masă. Era o atmosferă încărcată de emoție și bucurie. Acum mă bucur si mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi, pentru ce și cât mi-a dat. 

Omul iubit poate suporta multe.

Am învățat o frunză să vorbească, să cadă din copac. Culoarea ei, este arămie.

E toamnă iar

This image has an empty alt attribute; its file name is karl-harald-alfred-broge-1926.jpg

grandoarea vietii..

se ascunde în detalii şi simplitate.

Sunt cuvinte care te copleșesc la auzul lor, descoperim trăiri miraculoase în vorbele adânci si superbe ale semenilor, dând glas unor sentimente pentru care noi nu găseam cuvinte, au găsit înaintea noastră puterea de a cânta, de a scrie.

 “Cad în genunchi şi-ţi mulţumesc, iubire, pentru înaltul pact ce ne uneşte, Timbrat de-a fericirii stea subţire. – Şi-ţi mulţumesc şi pentru deznădejde” – Nina Cassian

“Focul vânat e gonit de vânt, zările-au uitat să mă mai doară. De iubire-ntaia oară cânt, la scandal renunţ întâia oară” – Serghei Esenin

“A venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta” – Nichita Stănescu

 

Inspired by Renoir's Garden, photographer Jamie Beck captures the Cartier Étourdissant collection, Modeled by Emma Bartlett, Styled by Krisana Sotelo, Floral Set Design by Putnam & Putnam, Prop Stylist by Zio & Sons, Makeup by Christine Cherbonnier, Hair by Michael Thomas Lollo, Nails by Angel Williams, shot in YC at Jack Studios on Oliphant canvas backdrop.

 

 Grădina este frumuseţea înnăscuta într-un buchet de culori strălucitoare glorioase ale naturii.. Dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut în lume, nimic nu va pune în umbră natura, ea ne dă lumini și umbre, strălucire, contraste, peisaje uluitoare pentru omenire.