Nu am nici un fel de inspirațiune😮 O să postez câteva imagini!
Mi-ar face plăcere să scrieți câteva cuvinte inspirate de imagini, cu puțin umor. Știu că știți!!!
BONUS o melodie
Francezii au arta de a se bucura de viață, de fiecare lucru mic și de fiecare minut, știu să sărbătorească viața. Noi știm?
“Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranţă? Bineinţeles nimic din elementele lumii paralizate. Si atunci e nevoie de ceva din afara”
E frumos omul educat, Da! Am stimă pentru el.
Întruna din zile mergeam pe stradă,îngândurată, e felul nostru de a fi,dar în faţa mea a apărut o doamnă încadrată de doi tipi simpatici,care aveau părul grizonat,purtau haine de vară, impecabile. Doamna, îmbrăcată în pantaloni de culoare verde crud, f.lungi si largi. (sic! la noi ne pas possible,lumea …?) Am privit-o m-a privit şi ea lung, si eu aveam culoare la pantaloni tot verde crud. I-am admirat pentru felul lor elegant, privirea luminoasă, senină. (că nu trăiau în România, am fost convinsă de cum i-am văzut) Îmi venea să-I opresc să le mărturisesc, ca- îmi sunt dragi; acuma regret.
Ca sa fim ca ei ar fi necesar sa nu te consumi pentru nimic, mai ales atunci când convins fiind, ca dreptatea este de partea ta. Sa-ti aperi starea ta de bine*** prin toate mijloacele. Să ne facem ordine în ideii, gândirea sa fie pozitivă.
Din păcate, nivelul de viata scăzut, sub limita admisa, în multe cazuri îşi pune amprenta. (Poate asta e cauza tuturor nenorocirilor, nu numai de la noi, din lume. )
…Si uite ce mai facem; privim la așa zisele vedete, o prostie incomensurabila, cine, ce, cum, de ce. Nu mai suntem capabili sa facem delimitare între cultura si incultură.
”Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.”
Feodor Mihailovici Dostoievski
Ei, oare, de ce nu vorbeau, la cellular phone? Că la noi, unde te duci toată lumea vb. la telefon, la pâine, în mijloacele de transport, în biserica, dar nu vorbesc, urlă.🙃
S-a trecut la alta etapa, lumea caută pokemoni; creaturi noi, cineva.. care să ne salveze. Utopie!!! Curioasă din fire mi-e frică să nu mă apuc de căutat miracole! 🙄
Existenta noastră este un peisaj cu dureri, dar încă mai înfloresc flori în ea.
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.