oglinda sufletului

Doar ochiul rotundul copacului vede şi-ascultă foşnirea duioasă de ramuri. Cad frunzele arse, rămân goale ramuri. Pe-o rază târzie, sau mult mai aproape, vă-aşteaptă aceeaşi, cu-aceleaşi vechi şoapte, strivită de paşii nevoii, durerii, doar picurii ploii în noaptea tăcerii.” (Lucia Nicola)

” De ce să câștige moartea? Și una și cealaltă, și iubirea, și moartea, sunt, până la urmă, absurde, iraționale, imposibil de explicat. Deci de ce nu ar fi amândouă nesfârșite?”

Se privi în oglindă, de atâtea ori, dar oglinda nu-I transmitea nici o noutate, nu-i surprindea cu nimic, chipul. Sufletul ei era la vedere fisurat, frânt, fără teama ca l-ar putea vedea lumea. Singură in vecinătatea oglinzii. 

Laura-Alma-Tadema,1897,Muzeul de Artă

Era si ea adesea tentată sa se lase doborâtă de nepăsare, numai ca dorea sa se vindece pe ea, pentru a-I vindeca si pe alții. Suflete comparabile cu ale ei.

… Se întoarse, privi din nou in oglindă, trăiri din trecut. Simți o îmbrățișare, o căldura si un sărut care o purta, in alte lumi. Era atât de departe. Acolo… se odihnesc chipurile celor dragi.

 *Tu copilul meu ai sa dormi zâmbind ,am sa vin lângă patul tau, sa-ti aduc răcoare si stele din cer.

Îngerii vin noaptea tarziu stralucind au pene pana la cerul cu flori, ei plecând, dimineața se aprinde un fir de lumina, ca un safir.*

Știa… ca indiferent de ce-i v-a aduce viata, va primi cu mulțumirea, de a fi.

In starea ei, nu tocmai fericita, se trezi plângând, sufletul răzbate până dincolo de infinit, unde cineva

veghează si ne întoarce pe pământ, făcând schimb de bucurii si tristeți.

Desiderata, un poem splendid, este un cuvânt care vine din latină, adică „lucruri care sunt dorite”a fost tradus în mai mult de 70 de limbi.

Dăruire, Pablo Picasso, 1903

Desiderata, un poem splendid, este un cuvânt care vine din latină, adică „lucruri care sunt dorite”a fost tradus în mai mult de 70 de limbi.

Mergi domol prin gălăgie și pripă și amintește-ți câtă pace ar putea fi în liniște. Pe cât posibil, fără să te dai bătut, fii în bună înțelegere cu toată lumea. Spune adevărul tău calm și limpede și ascultă pe ceilalți, chiar pe proști și pe ignoranți; și ei au povestea lor. Evită pe cei zgomotoși și agresivi, ei sunt vexații ale spiritului. Dacă te compari cu alții, poți să devii încrezut sau amar; pentru că întotdeauna vor fi alții mai mari și alții mai mici decât tine însuți. Prin urmare, fii în pace cu Dumnezeu, indiferent cine crezi tu că este El și oricare ar fi eforturile și aspirațiile tale, în zgomotoasă confuzie a vieții, păstrează pace cu sufletul tău

Cultivă forța de spirit, ca să te apere la nenorocire. Dar nu te chinui singur cu închipuiri. Multe temeri sunt născute din oboseală și singurătate. Dincolo de o disciplină sănătoasă, fii blând cu tine însuți. Tu ești un copil al universului, nu mai puțin decât copacii și stelele; ai și tu un drept să fii aici.

Mergi cu calm prin zgomote si grabă si amintește-ti câtă pace ar putea fi in liniște.

Fa tot posibilul sa te înțelegi bine cu toata lumea, fără a te supune in vreun fel.

Spune adevărul încet si clar si asculta-i pe ceilalți chiar si pe cei plicticoși si pe ignoranți pentru ca au si ei povestea lor.

Evita persoanele zgomotoase si agresive, ele sunt insulte aduse spiritului. Daca te compari cu ceilalți poți deveni înfumurat si amar; întotdeauna vor fi persoane mai bune si mai rele decât tine.

Bucura-te atât de realizările cat si de planurile tale.

Bucura-te de împlinirile tale, oricât de mici ar fi acestea; ele sunt adevărata avere in norocul schimbător al vieții. Învață sa fii precauta pentru ca lumea e plina de înșelăciune.

Dar asta sa nu te împiedice sa vezi virtutea acolo unde exista, multe persoane se zbat pentru idealuri înalte si peste tot viața e plina de eroism.

Si, cel mai important, nu te preface ca ții la cineva.

Nu fi cinic in iubire, caci ea este perena ca iarba in fata tuturor deșertăciunilor si deziluziilor.

Aduna cu grija experiența anilor si renunță de bunăvoie la tinerețe. Întărește spiritul ca sa te apere in fata nenorocirii. Dar nu te lăsa amăgit de iluzii.

Multe temeri se nasc din oboseala si singurătate. Dincolo de disciplina necesara, fii blând cu tine însuți.

Ești un copil al universului, așa cum sunt si copacii si stelele; ai dreptul sa fii aici.

Si chiar daca iti este sau nu clar, nu exista nicio indoiala ca Universul se desfasoara asa cum trebuie.

Fii in relații bune cu Dumnezeu, oricare ar fi forma sub care ti-l imaginezi si oricare ar fi munca si aspirațiile tale, păstrează-ti sufletul curat in agitația confuza a vieții.

Lumea e totuși frumoasa, cu toate sclaviile ei, cu toate înșelăciunile si visele ei sfărâmate. Fii atent. Străduiește-te sa fii fericit.

”Desiderata” aparține scriitorului american Max Ehrmann 1926, avocat și filosof.

oglinda sufletului

Dante Aligheri

Know’st thou not at the fall of the leaf
How the heart feels a languid grief
Laid on it for a covering,
And how sleep seems a goodly thing
In Autumn at the fall of the leaf?
And how the swift beat of the brain
Falters because it is in vain,
In Autumn at the fall of the leaf
Knowest thou not? and how the chief
Of joys seems–not to suffer pain?
Know’st thou not at the fall of the leaf
How the soul feels like a dried sheaf
Bound up at length for harvesting,
And how death seems a comely thing
In Autumn at the fall of the leaf? – Căntec de toamnă

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în luna mai 1265-1321 . A fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al ”Divinei Comedii” capodoperă a literaturii universale, scrisă in anii 1307 și 1321.

În acea carte

care este memoria Mea …
Pe prima pagină

Acesta este capitolul când am întâlnit-o prima dată

Apar cuvintele …
Aici începe o nouă viață – La Vita Nuova poeme scrise după moartea lui Beatrice.

Divina Comedie, povesteşte călătoria lui Dante, în cele trei lumi ale “vieţii de apoi”,( voiaj imaginar) în care se proiectează răul şi binele lumii terestre, fiind condus la început de poetul Virgiliu, simbol al raţiunii, apoi de Beatrice, simbol al credinţei. Îndrăgostit de ea până la adoraţie, Beatrice devine simbolul angelic al graţiei divine. Poemul este compus din trei părţi (Inferno, Purgatorio, Paradiso), cuprinzând 100 de cânturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cânt introductiv la începutul Infernulu.

Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis. Dante Aligheri

Intâlnirea dintre Beatrice și Dante

Dante, mărturisește că iubirea a devenind calea, de a se apropia de Dumnezeu. Este unul dintre cuplurile fără de care dragostea nu ar putea fi definita, este una dintre perechile istoriei acestei lumi zămislite de Dumnezeu din si intru iubire, si nu s-a sfârșit nici după moartea lui Beatrice.  Ilustrarea iubirii ideale a lui Dante, trăia continuu intensitatea sentimentelor pentru Beatrice , deși pierduta, dar veșnic conducându-l spre revelația parcurgerii drumului către Dumnezeu, drumul iubirii.

Beatrice

Dante a văzut-o pe Beatrice era îmbrăcată în alb, ceea ce a sporit și mai mult impresia că este de natură angelică. Văzându-l pe tânărul poet, fata i-a oferit zâmbetul ei minunat. Dante a trăit un sentiment de fericire absolută, euforică, asemănător extazului pe care sfinții îl experimentează în picturile artiștilor renascentiști. În aceeași noapte, a avut un vis: iubirea însăși poartă în brațe „o doamnă care a adormit și este înfășurată într-un văl”

Oamenii s-au întrebat de ce Dante și Beatrice nu s-au căsătorit. de ce a iubit-o doar de la distanță?

Nu avea nevoie de intimitate reală, era suficientă imaginea ei, până la moartea prematură a iubitei sale – fata a murit la vârsta de 23 .de ani, cauza morții nu este menționată nicăieri.

Beatrice a fost căsătorit cu bancherul Simone dei Bardi, mai învârstă, probabil în ianuarie 1287.

Cu câțiva ani înainte de moartea lui Beatrice, el a avut o viziune asupra morții lui Beatrice.

Piatra funerară a lui Beatrice Portinari din biserica Santa Margherita de Cerci.

Dante Aligheri

https://viataoperadearta.wordpress.com/2020/08/25/ophelia/

muze în artă

EA, a fost regizorul vieții ei. Știa să fie tristă, feminină, moderna, mândră, timidă, îndrăgostită, deșteaptă, orice. Era femeia fermecătoare, știa multe despre iubirea umană înaltă și despre iubirea senzuală. Și-a trăit viața în conștiința proprie. I-a dat încredere. A intrat în istoria unui om, datorită pasiunii nepământeană a unui … genial care și-a dedicat viața pentru a vindeca sufletele și rănile semenilor. A venit ca un dar divin, neașteptat, brusc, după atâta oboseală și disperare.

A fost ca un mugure de noapte al unei flori, din tot ce a fost ascuns … când l-a întâlnit din întâmplare, sa deschis și a înflorit. Câtă bucurie este acolo unde înflorește darul grădinilor.

*****

Este fericire a trăi lângă un geniu sau, dimpotrivă? Citind despre oameni de artă geniali, universali, am ajuns la concluzia, că nu e ușor, ba, e chiar dificil. Azi, Amedeo Modigliani

Viața lui Amedeo Modigliani (1884-1920) este similară cu un roman despre un geniu clasic. Modigliani este la fel de misterios pentru mine ca orice alt artist. Pentru un motiv simplu, a reușit să creeze aproape toate lucrările sale în același stil, și atât de unic? Cea mai credincioasă muză, Jeanne Hébuterne

Un portret de Amedeo Modigliani,  reprezentând-o pe Jeanne Hebuterne, iubirea vieții pictorului, a fost vândut  la Londra, pentru suma de 3,25 milioane de lire sterline
Modigliani a rămas fidel până la moarte frumuseții feminine.

Jeanne Hébuterne

De sus, de pe Muntele Negru, regele,
Alesul să domnească, alesul să triumfe,
Se-apleacă peste lacrimile celor ce n-au întâlnit Stelele.
Iar din cununa norilor, neagră,
Cad stropi şi perle
Pe lânceda căldură a nopţii . Poem de Amedeo M.

Cea mai frumoasă muză a lui Botticelli, Simonetta Vespucci, și cel mai mare Mister, care nu va înceta să stârnească imaginația omului.

Simonetta Vespucci

De fiecare dată i-a pictat fața după chipul lui Venus, apoi Madonna. Chipul lui Simonetta va rămâne tiparul frumuseții, pe care îl va folosi pictorul, Botticelli, într-o mare parte din operele sale, Primăvara și Nașterea Venerei. Simonetta a fost încununată drept Regina frumuseții. Nu există dovezi că cei doi ar fi fost amanți.

Simonetta a fost înmormântată în Biserica Ognissanti din Florenta, Italia. Ea a murit la vârsta de numai 22 de ani, iar 34 de ani mai târziu, Sandro Botticelli a fost înmormântat tot acolo, „la picioarele ei” așa cum se zice că și-ar fi exprimat dorința pictorul însuși.

Amedeo Modigliani

O poveste de dragoste dincolo de arta