Demostene Botez

Ce-i fi făcând pe-acolo unde eşti?
Pe-aicea plouă liniștit… pustiu…

Cu unghia pe geamul străveziu
Scriu începutul unei vechi poveşti.

În jurul mesei fac călătorii,
Neobosit, deşi-am pornit de-un ceas.
Vreau parcă să ajung unde-ai rămas,
Deşi cu gândul tot te-aştept să vii.

Şi-aşa, absent, de mult călătoresc
Purtând în minte fericirea noastră…
La geam o clipă ca să-mi răcoresc
Îmi razăm fruntea caldă de fereastră.  Demostene Botez (“Floarea pământului”, 1920)

Când te duci seara la culcare,
Sa-ți pui o mână sub obraz
Sa te întrebi cu-ngrijorare:
”Ce-am făcut eu oare azi”?

Curajul* este o trăsătură de caracter, presupune onestitate, voința de a împlini un scop, sa duci la capăt o sarcina, în ciuda greutăților anticipate.

Albul simbolizează puritatea sentimentelor, curățenie fizică şi sufletească, nevinovăția și frumusețea. Simbolul universal a dragostei. Eleganță.

Natura este încă adormită, primăvara inspectând visele.

Ați văzut aseară filmul ”Legenda vie” de pe ProTV? O poveste fascinantă, cu încărcătură emoțională. Apocaliptic. Lumea pustie, sinistru, din cauza unui virus, al turbării.

La fel de palpitant ca și ”În time”

îmi place…

”Între malurile durerii şi plăcerii curge râul vieţii”

Am scris căteva plăceri nevinovate. Cele vinovate altă dată! 🙂

Bucuria este vitamina de care organismul are nevoie, ca de aer și soare.

Îmi place iarba verde de primăvară,
precum cuvintele spuse din inimă.
Portocalul parfumat suculent.

Îmi plac zăpezile și înghețul
și îmi plac tufișurile de trandafiri înfloriți
Îmi plac vârfurile munților mândri
și îmi place semaforul verde.
Îmi plac albina și libelula.
Îmi plac ochii fericiți..
Îmi place o planeta fără granițe,
Îmi place zborul pasărilor îndrăgostite.

Îmi place lumina stelelor îndepărtate,
Îmi place să vorbesc cu oamenii.
Îmi place focul viu al focului
și îmi place că viața noastră este un joc complicat
Îmi place măreția stejarilor.
Îmi place lumea fructelor de pădure și a ciupercilor.
Îmi plac poienele și pădurile
și îmi plac căprioarele, girafa, vulpea.
Îmi plac câinii
Îmi plac delfinii și balenele.
Îmi place să stau pe plajă, în apa mării
Îmi plac morcovii și avocado
și îmi place sucul de roșii.
Îmi place tăcerea nopții,
Și zăpada curată și albă.

Îmi plac călătoriile, turismul
și optimismul meu
Îmi place apa de izvor.
Îmi place mirosul parfumat
Îmi place libertatea norilor
și înțelepciunea oamenilor buni.

Când fulgul de zăpadă, scânteiază în lumini.

Îmi place zâmbetul, natura, sinceritatea,

cerul înghețat, culorile ametistului,
De asemenea, îmi place să merg la muzeu,
Îmi place să admir arta!  îmi place baletul,

și să mă bucur de mirosul florilor
Îmi place când ajut, să pot oferi sfaturi, fapte

Îmi place când plouă, îmi place muzica,poezia

Îmi plac zorii razelor de soare

Îmi place să primesc cadouri

Îmi place frumosul și succesul

Îmi place muzica, hainele,parfumul

Îmi plac culorile, și aroma unei vieți înfloritoare

Îmi place să admir apusul, în roșu aprins

Îmi plac misterele, prietenia reală

pajiștile de primăvară, fidelitatea cuplului de lebădă

Îmi place iarna, când se îmbracă de nuntă copacii

Îmi place să privesc marea unde în fiecare picătură este harul lui Dumnezeu

Doar îmi place …
Îmi place tot ceea ce pot face
ȘI îți mulțumesc viața pentru tot!

Iubește viața! Nu ne este dată degeaba!
Să aveți ochi pentru a vedea lumina,frumosul

Iubesc toată diversitatea!

Întreaga noastră viață este un joc,
iar noi – actorii ei.
Puneți-vă măștile, domnilor!

Sub mască se ascunde tristețea sufletului,
Dar despre acea tristețe nu știe nimeni

La urma urmei cui îi pasă…

Este mai ușor pentru noi să fim disprețuitori.

Cortina este închisă, concertul s-a terminat
Și sunetul aplauzelor din sală nu încetează,
Artistul a plecat, el nu mai este pe scenă,
Pentru noi aplauze, este din nou chemat.

 

mărturisire

Există o poartă vopsită în alb, o vezi, nu intri, te apropii de ea, şi intri.

Si..cineva m-a întrebat de ce mă tem cel mai mult, iar eu am răspuns formulând o temere, că cel mai mult mă tem de durerea celor pe care-I iubesc. Sun zile în care orgoliul şi iubirea se transformă într-un amalgam, incapacitatea de a discerne sensurile propriei existente “e un curcubeu deasupra sufletului ” aşa a fost mereu. Este darul lui Dumnezeu.. Zbuciumul de ieri, luminează azi cu lumina prezentului pentru frica care m-a făcut, cândva, să fug. Merită să ne amintim că dragostea nu poate fi decât simplă, curată, atunci omul drag are gust bun şi dulce. Este un miracol cum această serotonină “hormonul fericirii” poate transforma un om, în dar de mare de valoare. Intre umbră şi suflet, mă chema” Vino iubirea mea vreau să te văd doar o clipă, atunci când te ascunzi, în ochii străini, o clipă în plus dintr-o viaţă atât de dureros de scurtă. Oamenii apar în viaţa ta pentru o zi, pentru un anotimp sau pentru o veşnicie şi este cel mai bun prieten pe care l-ai putea avea, iubitul tău, iubita ta;  Prietenia este o componentă foarte importantă, de a vorbi cu sinceritatea tot timpul, deschis, de a-ţi exprima ideile, de a-ţi exprima sentimentele, de a mărturisi gândurile, dar să îl laşi să trăiască conform principiilor lui, nu în conformitate cu vrerea ta, mai mult a privi în acel sens care te face fericit.

Splendoarea cuvintelor, mărturisirea, face ca aerul să vibreze sensurile propriilor noastre cuvinte, se vor descoperi superb, se vor înnobila. Un dans al luminii, ca o cădere de stele.
M-am descheiat la suflet, am umplut cu vorbe, cu gânduri, pe străzi aurite de soare, cum a fost azi, o zi cu soare.

“M-apropii de pietre şi tac.”

„Dar, am să mă întorc cândva
Să alung din preajma ta…