O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘iubiri celebre’ Category

Destinul omului de geniu-Eminescu

Am citit și tot mai citesc despre inegalabilul geniu românesc, Mihai Eminescu, care mă uimește și mă fascinează de fiecare dată. Am vrut să consemnez pe blogul meu câteva evenimente importante din viața lui deși știu că am mai postat articole, dar fiecare e altfel. Azi am stilizat articolul cu imagini de artă.

Titanul și geniul.

Nu Beethoven spusese că cine pătrunde sensul muzicii mele va scăpa de ticăloşia în care se târăsc ceilalţi oameni? <Parcă ar fi spus că cine pătrunde sensul poeziei mele, scapă de ticăloşia în care trăieşte…>-gândi Eminescu

În luna august apăru Luceafărul în Convorbiri literare, în anul 1883, un poem romantic, o superbă poveste de iubire.

          Veronica Micle îl citi şi-l răsciti. Ea îi cunoştea toate variantele. Era curioasă să vadă cum îl limpezise el. Aşadar iubirea lor intrase-n legendă…Recunoştea frânturi de vorbe de pe timpul când o desmierda…Prea frumoasa lui fată…cum e fecioara între sfinţi şi luna între stele…

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este anthony-van-dyck-c.-1637.jpg

          Nopţi şi zile întregi nu dormi şi nu mâncă. Nu putea să suporte să-i vadă fiinţa rătăcită, ea care-l cunoscuse în culmea gloriei…Trebuia să-i scrie să vadă cum reacţionează. Luă condeiul şi printre lacrimi scrise câteva rânduri în versuri, un fel de replică la Luceafărul lui, hotărându-se să i le trimită la Caritatea în Bucureşti:

          Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta Încetul la o parte şuviţele le-aş da, Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoana de iubire la care mă închin.

          Iar tu ca un Luceafăr departe străluceşti, Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti, Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este da86ba4abbaf.jpg

Viena

Mihai cu Veronica le culegeau flori cu braţul, seră de seară, le miroseau, le sărutau şi-apoi le aruncau în Dunăre, pe valuri, să alunece spre dulcea lor Românie

Unde să meargă mai întâi? La colecţia de sculpturi egiptene care te transportă în vremurile faraonice ale lui Ramses şi Rodophe? La picturile romane? În sălile artei flamande? Sau olandeze? Sau germane? În sălile Renaşterii italiene? Epaminondas , veşnic îndrăgostit de artă, părea cel mai interesat de galerii, deşi le vizitase de zeci de ori. Tânăra femeie, furată de mirajul Vienei, nu ştia în câte să se împartă şi ce să admire mai înainte.

A doua călătorie la Viena

          De data acesta o călătorie dincolo de viaţă.

          — Unde mergem, Chibici?

          — La Viena, Mihai!

          — ŞI ce căutăm noi la Viena?

          Chibici tăcu. I se făcuse milă de el. Era parcă un sfânt rătăcit pe pământ. Cuminte. Calm. Cu privirile aiurea. Nu-i răspunse şi Mihai continuă:

  • De ce nu mergem la Ierusalim, la izvoarele lui Crist? Şi tu, gardian mustăcios,- se adresă el însoţitorului-încotro? În Rai se intră însoţit de îngeri! Pe scări de mătase…Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni…Auzi, domnule gardian? Să mă duceţi în Eden!

Ultima întâlnire fusese când venise ea-n Valea Plângerii şi se certaseră. Veşnicul joc al dragostei! <Eşti gelos, Mihai!> <Şi pe soare sunt gelos, Veronico!> <Eşti prostuţ!> <Eşti nebună!>

Dar cred că trebuia să sfârşim odată. Nu pot zice, Doamnă, că eu aş fi dat cauză la acestă ciudată relaţie. În orice caz, pân-a te cunoaşte puţin numai, sentimentul meu nu era cu mult deosebit de acela dintre <Amor şI Psiche>,

Vei înţelege, Doamnă, că nu voiu, n-am vrut şi nu voi să împart cu nimeni iubirea. Ce-i al meu e al meu şi punctum. Sau erai a mea pe deplin şi mă urmai oriunde-n lume

Reîntoarcere din partea-mi nu e decât c-o singură condiţie. Aceasta e să împarţi soarta rea în care trăiesc eu, să fii a mea oricum aş trăi şi oriunde. De-aş şti că ai o scânteie de iubire pentru mine, aş aştepta o sută de ani, dar ştiu că n-ai, de aceea condiţia pusă e cea mai grea posibilă. De o îndeplineşti, e bine; de nu, nu. Cred că n-o vei îndelplini şi de aceea adio,. Doamnă…şi de astă dată pentru totdeauna.

Nu-ţi e destulă dovadă că am renunţat mai la toate la vechile mele obiceiuri, căci Tu ai umplut golul care vecinic l-am simţit în sufletul meu.

         Pe scrisoarea ta am văzut urme de lacrimi, de ce-ai plâns când eu te iubesc? De ce te îndoieşti de un lucru care a existat, există şi va exista? Micule nerecunoscător, aşa-mi răsplăteşti tu dragostea? Prin dojeni şi prin neîncredere? Îţi iert totul şi te îmbrăţişez cât te iubesc. La revedere, pe cât mai curând posibil Veronica

Aşa e dragostea de când lumea: spectacol de operetă!

Veronico, voi trece prin viaţă ca un astru fără să atingă cu lumina lui micimea acestei lumi!„

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mmm.gif
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 150850898_pic.png

Noua ordine … sper să nu-l interzică, pentru că e geniu.🙏

Întrebarea nu este cum ar fi fost poporul român fără Eminescu, pentru că pur și simplu n-ar fi fost. Întrebarea este cum ar mai putea fi fără el. Ana Blandiana

muzica – arta ideală

Pastile muzicale.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pastile-de-dormit-muzicale.jpg

Joseph Marx – Romantic Piano Concerto in E-major

”Muzica este principiul fundamental al lumii” unul dintre instrumentele principale ale efectului terapeutic. (Schopenhauer) În Germania, muzica lui Mozart este numit „muzica sufletului”, în lucrările sale compozitorul arăta trăsăturile  sale sincere și iubitoare.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 92350037_large_3314741_0_50918_43f1597_xl.jpg

În multe situații strălucirea muzicii veselă, romantică, este ceva frumos, perfect, dar e un conflict puternic între realitate și vise. Auzim speranțe umane, întristări, neliniști, gânduri „scopul artistului este pentru a lumina adâncimile inimii umane ” Melodia este „farmecul principal, farmecul principal al artei sunetelor”a spus I. Haydn

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este scopul-muzicii-este-de-a-atinge-inimile..png

Un exemplu impresionant este ; Debussy Muzica pentru relaxare

N u este întâmplător că muzica a fost declarată forma de artă ideală, care, datorită specificului ei, exprimă cel mai mult stările sufletului. Muzica din epoca romantismului a luat un loc de frunte în artă.Tema singurătății este poate cea mai populară în toată arta romantică. Foarte des, ideea unei personalități creative este legată de ea: o persoană este singură atunci când este o persoană deosebită, talentată. Artistul, poetul și muzicianul sunt eroi preferați în operele romanticilor.

You’re My Everything – Richard Clayderman

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este muzicc483-clasicc483.jpg

Chopin Nocturnes

F.List este o personalitate romantică foarte strălucitoare și polivalentă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un pianist și compozitor genial.

„- … arta lui este viața lui”

The Best of Liszt

F. Liszt, soția mea este sursa tuturor bucuriilor mele și vindecătorul tuturor suferințelor mele! Îi datorez tot ceea ce este spiritual și moral care este în mine, precum și toate mijloacele mele materiale. Și-a asumat toate greutățile vieții mele și asta a considerat că este bogăția conținutului Destinului și al unicului ei lux*

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 149749543_xudozhnik_aleksandr_gorbikov_11.jpg

Potrivit lui A. Rubinstein, „ Chopin este un bard, o rapsodie, un spirit, sufletul unui pian”

Acest liric inspirat era profund nefericit – inima îi era sfâșiată de durere, agonia unei boli teribile și o dragoste nefericită.

Ashkenazy plays Chopin Variations Brillantes, Op.12

Frederic Chopin acest romantic neobișnuit talentat, fermecător romantic, cu maniere rafinate și o inimă sensibilă,.El a fost întotdeauna un favorit al publicului și un obiect de adorație pentru numeroși fani, care l-au bombardat continuu cu cadouri scumpe. Cu toate acestea, în viața lui personală, acest liric inspirat era profund nefericit – inima îi era sfâșiată de durere, agonia unei boli teribile și o dragoste nefericită . Povestea unei mari și tragice iubiri Frederic Chopin și Georges Sand.

Nu erau destinați să devină soț și soție, un tânăr frumos de 26 de ani, cu maniere impecabile și o privire arzătoare, și o femeie divorțată, nepoliticoasă, masculină, care nu putea fi imaginată fără o țigară. Cu toate acestea, romanul de dragoste a durat aproape zece ani,  care a dat nu numai durere și dezamăgire, ci și dragoste, o mulțime de sentimente sincere și puteri creative. S-au inspirat reciproc în fiecare zi, motiv pentru care continuă să se vorbească despre romantismul lor până în zilele noastre. În ultimele luni ale vieții sale nu a putut compune și interpreta muzică, iar tuberculoza și depresia îndurerată  i-au grăbit sfârșitul vieții, la numai 39 de ani. 

„Dintre plăcerile de a trăi o singură iubire, muzica este inferioară, dar iubirea este o melodie!”A. S. Pușkin

Chopin – Nocturne in E Flat Major (Op. 9 No. 2)

 Mulți artiști, poeți și compozitori au iubit iarna, pentru frumusețea sa magică, curățenia, culorile strălucitoare. Mai mult, artiști transmit sentimente într-o operă de artă, dar transmit și sunete, culori, frumusețe și armonie privitorului sau ascultătorului.

„Uneori există atât de multă frumusețe în lume, nu pot să o suport, se pare că inima mea nu o poate suporta.”

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este michael-c899i-inessa-garmash-s.jpg

PAULA SELING – Caruso 

Celine Dion & Florent Pagny – Caruso

Muzica, expresie a lumii noastre interioare, a sufletului.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este concert.jpg

Lara Fabian – Adagio

Pentru a lumina lumina celorlalți, trebuie să purtați soarele în voi …! Astăzi m-a sărutat soarele… Mi-a creat imunitate la indiferența arogantă, și cuvinte…

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este original.png

 Mihai Eminescu

Am deschis cartea de poezii și versuri, Iași,1890 Editor V.G. Morțun. Botoșani 10 Noiemvrie 1887. În primele pagini este scrisă această scrisoare :

Mult stimate amice,

    Boala îndelungată de care am suferit, m’a împiedicat de la ţinerea unei corespondenţe regulate. Acum, fiind întru câtva mai restabilit, vin a Vă ruga să V’aduceţi aminte de mine, de lipsa aproape absolută de mijloace de subsistenţă, în care me aflu.
   Dacă Ve este cu putinţă de-a-mi veni în ajutor, Ve rog a o face cât de curând, căci cea mai neagră mizerie mă ameninţă.
    În aşteptarea unui respuns remân al DVoastre, devotat amic. M. Eminescu

 Câteva fragmente din viața zbuciumată și controversată a poetului Mihai Eminescu.

„Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre: o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. (…)

Eminescu, se oprea în loc şi asculta cântecul păsărilor (…) apoi se pleca de culegea cărăbuşi, îi punea pe palmă şi stătea cu mâna întinsă, până ce ei îşi luau zborul, în vreme ce deasupra lui tremurau liniştit florile albe pe care el atât de mult le iubise, şi cădeau molcom peste dânsul, cădeau lacrimile primăverii” (Ion Păun)

Șoptirea bucuriei

La Botoşani, unde Mihai Eminescu împărţea suferinţa şi sărăcia cu ,,sărmana lui soră nenorocită şi săracă ca şi dânsul”, un Eminescu aflat în cea mai cumplită mizerie – ,,Faţa-i umflată de culoare neagră arămie era încadrată de un păr lung şi în dezordine, care se ridica vâlvoi pe capul lui gol. Nespălat, cu o barbă sălbatecă de multă vreme nerasă, picioarele lui goale pe a căror glezne se îmbinau nişte răni vinete, în supuraţie, erau încălţate cu nişte galoşi vechi, numai ferfeniţe, adunaţi probabil de la nişte gunoaie”. Din păcate, remarcă Şardin – ,,Şi lumea în indolenţa ei tristă trecea în fiecare zi pe lângă această tragedie care se desfăşura oribilă chiar sub ochii ei nepăsători” (Vladimir Şardin)

 (…) Răspundea zâmbind şi fuma cu multă poftă un capăt de ţigară o adâncă melancolie (…). Călca încet şi rar; capul mereu lăsa (…). Câteodată se plimba pe stradă, întovărăşit de biata lui soră, care-l iubea atât de mult. Dânsa era bolnavă de picioare–mergea anevoie sprijinindu-se de el (…). Uneori îl stăpânea  în jos.

Eminescu – Veronica Micle

„Venere şi Madonă a fost poezia care m-a fascinat. De pe atunci te cunoşteam, te vedeam în vis şi bănuiam că vei fi îngerul meu păzitor (…). De pe atunci figura ta robise inima mea stingheră şi amărâtă”

Întâlnirea de la Viena va modela la rândul ei poezia celor doi menţinând o dualitate a fericirii şi suferinţei ce nutreşte lirismul dorului nemărginit ce mişcă inimi şi planete.

”M-au fermecat cu vreo scânteie

Din clipa-n care ne văzum?”

 O dată te văzusem –

Şi-am stat înmărmurit

Şi crud-a fost durerea

Cu care te-am iubit.”

”Nu e mică, nu e mare, nu-i subţire,
ci-mplinită, Încât ai ce strânge-n braţe – numai bună de iubită (…)

 „femeia era pentru dânsul idealul creațiunii, a frumuseții şi a perfecțiunii chipului omenesc” „În ploaia de flori roze pe dânsa o aştept.”

În data de 15 iunie 1889 s-a stins, la doar 39 de ani, Luceafărul poeziei românești.

Să doarmă în pace.

”Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; D-zeu e în inima noastră.” M. Eminescu

Iosif Vulcan, afectat de această veste, scrie în ,,Familia”: ,Naţiunea mea, îmbracă doliu!…Literatura noastră, jeleşte!…Poezia română, plânge!Vi s-a dărâmat o columnă, vi s-a stins un luceafăr, vi s-a răpit o podoabă…

,,Reverse dulci scântei autotştiutoarea,

Deasupra-mi crengi de tei să-şi scuture floarea,

Nemaifiind prieag de-atunci înainte

Aduceri aminte m-or troieni cu drag!”.

,Nici cenuşa noastră-n lume

Scumpo, nu s-o întâlni”.

La două săptămâni de la moartea poetului, Veronica Micle vine la mormântul poetului şi-i aduce o coroniţă de violete cu o panglică pe care era scris: ,,La revedere!”.

La trei august 1889, moare la Mănăstirea Văratec şi Veronica Micle, în urma unei supradoze de calmante, la cincizeci de zile de la moartea lui Mihai Eminescu. N-a putut să mai suporte despărţirea de Eminescu, despre care scria:

,,Geniu tău, planează-n lume! Lasă-mă în prada sorţii

Şi numai din depărtare când şi când să te privesc,

Martora măririi tale să fiu până-n pragul morţii

Şi ca pe-o minune-n taină să te-ador, să te slăvesc”

poezia – doamna artelor

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi întinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din creștet valul,
Sa-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par înfiorate
Or sa-ți cada flori de tei. 

vara