Sandro Botticelli, pictor renascentist

Miturile se suprapun adeseori cu legendele, diferențele dintre acestea fiind că legendele au un sâmbure de adevăr, în timp ce miturile sunt complet imaginare. De obicei, miturile implică prezența unui element sacru, a unor zeități, a unor forțe fabuloase, supraomenești.

„Mitul este cea mai veche poezie, și așa cum viziunile poetice ale oamenilor asupra lumii pot fi libere și diverse, la fel sunt și creația imaginației lor, care descrie viața naturii…” 

Sandro Botticelli, (n. 1 martie 1445, Florența – d. 17 mai 1510, Florența) a fost un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanți ai Renașterii italiene.

Sandro Botticelli aceeași zeitate, Venus este zeița iubirii , a avut-o ca model  pe Simonetta Vespucci, ca Beatrice pentru Dante sau Laura pentru Petrarca.

După ce Sandro Botticelli a dobândit individualitatea stilului în maniera de a crea picturi, Sandro a transmis cu rafinament transparența culorilor, și o anumită muzicalitate în creațiile sale artistice. Acest lucru este evident mai ales în pictura „Primăvara”.

Primăvara, prima pictură mitologică.

Venus era zeița romană a iubirii si frumuseții. … Era asociata cu venirea primăverii si aducea bucurie zeilor si oamenilor. Zefir, zeul vântului, o urmărește şi o ia drept iubită. Prin gestul violent, o transformă în Flora, şi îi oferă darul de a răsfira flori, dar şi o grădină minunată în care primăvara este eternă. Flora stă lângă Venus şi răspândește trandafiri, florile iubirii. Este, de fapt, primăvara, având deasupra pe Cupidon, fiul ei.

”Flora – Garoafe, flori de porumb, floare de portocal sunt legate de tema iubirii pământești și a căsătoriei. În același timp, se construiește o altă linie de semnificații: un crin – floare de puritate, garoafă – simbol al Trinității divine. Toate indică o iubire sublimă. modele rafinate atât pe suprafața țesăturilor, cât și pe „covorul” de pe pajiște sub picioarele personajelor.”

În alegoriile sale, pictorul pictează un colorit viu şi creează o lume ireală, plină de simboluri şi sensuri ascunse, în care personajele sale feminine devin adevărate idealuri de frumuseți.

Flora din Primăvara ,1485,Botticelli

Nașterea lui Venus, una din cele mai renumite picturi din istoria artelor, se află acum la Galeria Uffizi din Florenţa, Italia

Zeița Venus din imagine ţine cu mâna stângă minunatul ei păr blond, acoperindu-se cu el, sfioasă, iar cu mâna dreapta îşi acoperă sânii. Zeiţa este arătată ca o fată de o frumuseţe ireală care stă într-o scoică purtată de vânt.

Zeița Venus din pictura lui Botticelli te făcea să admiri eternitatea. Această capodoperă, a fost terminată în 1486, Botticelli. Naşterea lui Venus poate să fi fost un omagiu adus frumoasei Simonetta Vespucci, soţia unui nobil florentin. Flora, din Primăvara este tot ea.

Cea mai frumoasă muză a lui Botticelli, Simonetta Vespucci, și cel mai mare Mister, care nu va înceta să stârnească imaginația omului.

A murit însă în 1476 de tuberculoză. A trăit doar 23 de ani.

Artistul, a fost invitat în 1481 la Roma pentru a picta la Capela Sixtină, este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei.

Acest lucru poate fi văzut în pictura „Buna Vestire”. În fața ei se află îngerul cu aripi într-o haină translucidă, care a zburat la Maica Domnului.

 Deasupra razelor de lumină ale îngerului, Maria s-a închinat înaintea lui cu ochii închiși, ca și cum ar fi orbită de lumina lui.

Buna Vestire

filosofie

Câteva ideii despre filosofia lui Platon si Socrate.

Multe concepte, teorii, ideii, au rămas valabile pana in zilele noastre,după mai bine de 2000 de ani. 

Părintele spiritual al lui Platon, Socrate a fost „cea mai mare figura a istoriei gândirii grecești; din el vor deriva, direct sau prin intermediari, toate curentele ulterioare ale filozofiei” (L. Robin)

 Platon Se naşte la Atena, probabil în ( 427 î.Hr. – 347 î.Hr.) Platon a fost un filosof al Greciei Antice , discipolul lui Socrate şi învăţător al lui Aristotel. Împreună cu aceştia, Platon a pus bazele filosofice ale culturii occidentale. Platon  s-a născut într-o familie nobilă şi bogată, a studiat pictura, a compus tragedii şi a scris poezii în care imaginaţia şi sensibilitatea autorului abundă şi pe care le vom regăsi şi în proza dialogurilor sale, ca în aceasta epigramă :

“Lin lânga pinul alpin, umbritor şi cu limbi foşnitoare,
Fă-ţi călătorule drag, un popas, căci sub brizele mării
Curge-un izvor cântăreţ, cu plăcute volute de flaut,
Unge-ţi cu cântecul lui ostenelile genelor tale !”

 Platon a fost de asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice şi fondatorul Academiei din Atena, prima instituţie de învăţământ superior din lumea occidentală. Academia platonică a fost o şcoală filozofică idealistă, întemeiată de Platon (circa 387 î.e.n.) “Să nu intre sub acoperământul meu cine nu e geometru”

Oamenii sunt îmbinarea trup-suflet, dar sufletul este hotărâtor în ceea ce suntem. Prin sufletul nemuritor noi avem statornicia şi puterea de a contempla esenţele, adică ideile nemuritoare

Palton a elaborat Teoria Ideilor , după care adevărata realitate o constituie Ideile: Ideile De Frumos, de Dreptate, de Adevăr, care sunt esenţe suprasensibile, eterne, facând parte dintr-o lume aflată în afara timpului şi a spaţiului, dominate şi pătrunse de un principiu etern de natură divină (Ideea de Bine). 

Platon spune ca ascensiunea simbolizează călătoria sufletului spre sferele înalte, în domeniul Ideilor cu adevarat reale.

A cunoaște frumosul, Binele, Dreptatea înseamna pentru Platon ca si pentru Socrate, a deveni bun, frumos si drept. Si in acest chip a te apropia cit mai mult de divin”. Cea mai înalta virtute e dreptatea. Scopul statului este de a crea condiții pentru realizarea dreptatii. Oamenii totdeauna isi merita societatea in care traiesc, fie ea buna sau rea. Statul este întotdeauna asa cum sunt cetățenii lui. Platon Platon considera ca sufletul uman se compune din trei parți: rațiunea, pasiunea generala (afecțiunea) si dorința. „Tânărul nu-i în stare să judece ce e alegoric şi ce nu, ci orice părere primește el, îi va rămâne neştearsă şi neschimbată. De aceea, fără îndoială, trebuie făcut tot posibilul ca ceea ce aud (tinerii) pentru întâia oară, să fie expus cât mai frumos şi să se refere la virtute”. (Platon) acestui suflet invizibil, o radiaţie luminoasă uneori, este zugravită în operele artistice vechi ca o aură strălucitoare, prezentă în jurul capului sau chiar a întregului corp.

Noica spune că Platon, în Republica, nu își propune să ofere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om. Și, fiindcă a reușit să împletească realul cu Ideea, Platon a rămas până astăzi în inima culturii.

Republica este împărțită în zece cărți. Se presupune că Platon ar fi scris cartea întâi în tinerețe, iar restul ajuns la maturitate (50 de ani), fiind diferită de restul cărților.

Platon s-a stins din viata în anul 347, la vîrsta de 80 de ani, aşa cum spune Cicero “cu condeiul în mână” (scribens mortuus est).

Socrate

Socrate ( 469-399 î.e.n. )  a fost maestrul lui Platon şi a plătit cu viaţa învăţătura sa nonconformistă. După ce a fost acuzat de impietate şi de coruperea tineretului prin învăţătura sa a fost condamnat la moarte şi silit să se sinucidă.

Socrate n-a scris nimic, tot ce ştim despre învăţătura lui o  ştim din relătarile, adesea divergente, ale lui Platon si Xenofon.

Însuşindu-şi şi totodată spre a ilustra maxima scrisă pe frontispiciul templului din Delfi: “Cunoaşte-te pe tine însuţi”, Socrate învaţă ca scopul omului nu este acumularea unui mare numar de cunoştinte, ci dragostea de înţelepciune-”filosofia”. Această virtute, care este ştiinţa despre bine şi adevar, constă în efortul omului de a se studia pe sine, spre a descoperi în propriul său suflet ceea ce este, în însăşi firea sa, valoarea universală şi eternă: Binele.

Binele înalţă sufletul, răul şi nedreptatea îl degradează; de aceea e mai bine să înduri o nedreptate decât să faci un rău. Nu există om care să cunoască binele şi totuşi să facă rău ; răul înseamnă ignoranţă, dupa cum virtutea înseamnă cunoaşterea binelui. Fericirea constă numai în cunoaşterea virtuţii. Nedreptatea şi săvârşirea răului este ca o boală pentru suflet, îl fac urât, nemulţumit, nefericit.

Această idee supremă, a Binelui, reglează şi explică şi mersul Universului, în care totul există şi acţionează în vederea unui scop, acela al armoniei.

 Iar forţa care ne propulsează spre amintirea acestor idei nobile este iubirea (eros), care în concepţia lui Platon se identifică cu pasiunea sufletului, cu stimulul, cu dorinţa, cu atracţia exercitată de amintirea acestor valori ideale, cum sunt binele, adevărul, frumosul, dreptatea, valori care generează în om acţiuni bune, drepte, frumoase.

Iubirea este deci un exercițiu etic, purificator, al sufletului.

 

 

omul si arta

Arta e supremul din sufletul nostru, decorează sufletul,casele noastre, biserica, poezia,cântece,arta teatrală,pictura,moda,sculptura,ruine ori picturi celebre. E aura omului din cele mai vechi timpuri ajungând până în contemporan, reflectând emoții, credințe, identități și mistere,acoperă amintiri. Prin ea am găsit mereu soluții.

„Viata-i o gluma foarte serioasa” V. Hugo

Tu ești lumina prin care se naște spiritul meu: – Tu ești soarele meu, luna mea și toate stelele mele. Coroana iubirii

O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul e câteodată un vis. . (Lucian Blaga)

In templu

Cesare Auguste

Urgii romane

Nimfe

Ulise,(un personaj mitologic, celebru erou grec) marinarii şi sirenele.

Cântecul sirenelor,fascina pe oricine îl auzea. Ulise, ajuns pe mare,sirenele au încercat  să-i atragă  pe marinari la mal, cu cântecul lor, apoi sa le împingeau vasele în larg. După zeci de ani dorința întoarcerii, dorința de a regăsi casa, soţia, copilul, Ulise ajunge pe insula Itaca, o insula din Grecia,deghizat in cerșetor, pentru a se proteja de pețitorii Penelopei.Singurul care-l recunoaște este Argus,bătrânul lui câine. Îi linge picioarele, apoi moare.

„Un farmec blând de fericire
Tu răspândeşti oriunde-i sta ­
Eşti fericirea tuturora
Şi eu sunt fericirea ta.” M.Eminescu