a iubi, a spera și a crede

 „Când bogații fac război, săracii sunt cei care mor”.

Suntem doar punctele lumii. Sculptura fină a cuiva. Nu strica ceea ce Dumnezeu a creat …
Suntem oaspeți, ni s-a permis să locuim aici în pace, echilibrului dintre lumină și întuneric.

Marile puteri ale lumii își fac cadouri, arme…pentru a se dezlănțui…

Universul suspină în timp ce privește răutatea și prostia oamenilor… El, se răzbună pentru a-și arăta forța…, că putem dispărea în câteva secunde...

Luptăm mereu să învingem pe cineva… Suntem întunecați și înghesuiți de războiul nostru.

Cel mai bun partener în viață este conștiința ta.

Legenda lui Vincent Van Gogh

Întrebarea lui Nietzsche: Cât adevăr poate suporta omul?

Visuri pline de excese ale existenței, nelinistite – inauntru, in suflet,

dragoste și suferință – cu tine însuși, cu Dumnezeu, cu lumea …

Pe măsură ce omul îşî urcă Golgota, artistul îşi ia revanşa pentru ceea ce se întâmplă.

La 35 de ani, Van Gogh e obsedat de ideea de a ajunge după moarte într-o stea. Când alţii sunt în plină vigoare a vieţii, el se pregateşte de nemurire convins că lumânarea nu va mai arde mult.

Flacăra lui dansează pe lama de cuţit dintre extaz şi moarte. Pictorul se grăbeşte. Se teme că nu va avea vreme să-şi descarce sufletul ? Cândva, iubind o femeie care l-a respins, s-a dus acasă la părinţii ei şi le-a cerut voie s-o vadă numai cât timp va reuşi să-şi tină degetele în flacără.

Cât timp va mai reuşi să-şi ţină degetele în flacără, va face, prin artă.

Ei nu pot fi cumpătaţi când e vorba de visul lor. Trăiesc sub o dictatură sublimă, a pasiunii care îi omoară.

”Drama lui Van Gogh se joacă astfel pe o scenă goală, fără spectatori, între complexul eşecului şi tentaţia absolutului – O. Paler

„O, Doamne, nu există Dumnezeu”, exclamă el, dar ce există atunci ? Există arta ! – Van Gogh

Duăsprezece flori de floarea soarelui, acoperă mormântul lui Van Gogh, pe care le-a iubit atât de mult. A plecat, și cu moartea sa, s-a născut o legendă – Legenda lui Van Gogh.

Vis în odaie

”Geniul este o cotitură a pârâului unde se adună ape limpezi în care se oglindesc copacii”

“Trebuie sa crezi în ceva. În iubire, în Dumnezeu, în dreptate, în armonie”

Actrițele mele de suflet, pe care le-am cunoscut mai bine, când am urmărit emisiunea lui Iosif Sava, emisiunea ”Serată muzicală” și în teatru și film. Leopoldina Bălănuță frumoasă, delicată, tragică cu o voce inconfundabilă. o artistă completă. ”Se spune ca arta se naste din suferinta”

Irina Petrescu, actriță de talie mondială, frumoasă, serioasă, elegantă. A fugit de la Hollywood pentru că era îndrăgostită. Maria Ploaie, Margareta Pogonat, Valeria Seciu. Am enumerat câteva.

„Ai venit în viața mea – nu când vin în vizită (știi, „fără să-ți scoți pălăriile”), ci când vin în împărăție, unde toate râurile așteptau reflecția ta, toate drumurile – pentru pașii tăi. Soarta a vrut să-și corecteze greșeala – părea să-mi ceară iertare pentru toate înșelăciunile ei anterioare. Cum să scap de tine, de basmul meu, de soarele meu?”

„Am cunoscut în tinerețe o femeie absolut superbă, mult mai în vârstă decât mine, care mi-a servit lecțiile exacte de inhibare şi de distrugere a propriului meu egoism” Adrian Pintea

Vis în odaie

Mă uit la tine, draga mea femeie 
Şi mi se face-n grabă dor de tine.
Când intri-abia-n odaia
de zi şi de lumină…

Pasul meu e mai sigur de când 
Umbli tu-n locul meu pe pământ. 
A plouat pe mare cu flori din rai
Am tresărit. Am plâns. Tu dormeai…

Adrian Pintea

*** Actorii Irina Petrescu şi Adrian Pintea sunt “steluţe” prin ceruri! ***

Cei doi s-au îndrăgostit la începutul anilor ’80, atunci când Pintea interpreta rolul din “Iancu Jianu” şi era asaltat de admiratoare. Dragostea lor a fost puternică şi frumoasă.

De-as afla ca te-am pierdut,
Marea am sa o ascult,
Sa îmi spună de-am greșit, cândva…

„Dintre plăcerile de a trăi o singură iubire, muzica este inferioară, dar iubirea este o melodie!” A. S. Pușkin