O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘arta’ Category

femeia – inocență, candoare și bucurie

Astăzi aproape că nu am făcut nimic altceva decât să citesc câte puțin ici şi colo, dar în esență nu am făcut nimic. Am ascultat o durere ușoară.

„Înainte să vin aici, spuse, m-am uitat la soţia mea în timp ce se îmbrăca să plece la serviciu. Şi-a pus două şosete diferite. Una lungă şi una scurtă. Nici nu se epilase pe picioare. – Şi ce-ai simţit?. – O senzaţie uşoară de repulsie, recunoscu el. Oricum, îmi iubesc soţia.”

Am rochii vechi și rochii noi

Acele vechi, au anii noștri de iubire

Parfumul lor, e cunoscut de amândoi

Povesti de vis cu dulce amintire

Am una de e lunga, e roșie ca vinul

Dantela-i curge pe spatele meu gol

E rochia în care a vrut destinul

Sa ne lege într-un veșnic, pur decor

Acea verde de smarald o port mai rar

Când merg la brat cu tine delicat

Mă ții aproape foarte protector

E rochia ce fură privirea oricărui bărbat

Pe cea albă de mireasă, am ales-o împreună

Nu puteam sa vin acasă cu o rochie straănă

Sa mă vezi lângă altar și să-ți par necunoscută

Sa fie strânsă sau prea grea o viața sa ma țină

*Mai am una cumpărată de o țin secretul meu

Nu e foarte specială si nici scumpă nu e sa știi

O mai iau pe aici prin casă când sunt doar Eu…  Diana Dedin

Când o lumină aurie se manifestă în inimile oamenilor, se spune că ei „strălucesc„. 

sunetul muzicii

„Templul întineririi” nu are contraindicații și limite de timp. Vindecă zi de zi echilibrul mental. Muzica, ca Aspect al Creației, este cel mai puternic canal, a lumii de seninătate. Chiar dacă lumea din jurul tău și mintea ta sunt neliniștite, cu ajutorul muzicii poți găsi pacea profundă, fericirea și protecție interioară.

Iubirea este în aerul pe care îl respirăm, în fiecare fir de iarbă, picătură de rouă, grăunte de nisip! Trebuie doar să învățăm să ascultăm tăcerea și să iubim. Natura frumoasă și muzica fascinează.

Acestea sunt sunetele creației.

Potrivit lui A. Rubinstein, „ Chopin este un bard, o rapsodie, spirit, sufletul unui pian”

Acest liric inspirat era profund nefericit – inima îi era sfâșiată de durere, agonia unei boli teribile și o dragoste nefericită.

E Toamnă

 apele se scurg

Cu șoapte reci și plânsuri fine

De-a lungul malurilor pline

De parcuri moarte și ruine

Nu-i nimeni, nimeni

Numai noi

Amanți târzii, din mica barcă

Privim molatic înapoi

Cum cad pe maluri moarte foi

Și tresărim mereu de parcă

Se rupe și ceva din noi. D. Iacobescu

poeți, taine, căutări

”Nu cânta muzica pe care o iubești, cântă mai degrabă muzica care te iubește” T. Arghezi

Ti-e prea frumoasă carnea, ca să mă poți avea

Sufletul sparge păstaia ca o stea.

As vre mereu să-l caut sub pielea ta…

Ti-e sufletul în mâinile mici sau în genunchi?

Dacă ți-aș da sărutul fecund pe sterpul pântec,

Aș deștepta în tine iubire, ca un cântec?

și aș regăsi ce-i simplu și curat? B. Fundoianu

Poetul, a murit la 24 de ani,1923.

Din fructul arborelui oprit am mâncat.

Si am văzut îndată că sunt gol

Din ceasul acela am înțeles că poemul e altceva

Ce? N-am priceput prea bine… nu pricep încă…

Ceva care modifică realitatea?

La judecata din urmă, poezia singură va judeca pe om

Ea singură nu l-a pierdut din ochi, o clipă. B. Fundoianu

Emil Cioran îl descrie ca având ”geniul variațiunii” o potrivire între fizionomie și cuvânt.

Îi face portretul în ”Exerciții de admirație”

Ivan Bunin

Trecerea noastră prin lume, ca o bătaie de aripă.

Intr-o zi voi dispărea si toate vor rămâne-ncasă neschimbate

Fără  a ști nimic din ce s-a întâmplat

Tot așa un fluture-n albastră

Haină, o să intre pe fereastră

Va zbura-n zigzag lovind o clipă

Lămpile cu gingasa-i aripă- Ivan Bunin

Ne e viata doar o umbră călătoare,

Un biet actor, ce-n ceasul lui pe scenă

Se grozăvește și se tot frământă

Si-n urmă nu mai este auzit.

E o poveste spusă de un nătâng,

Din vorbe-alcătuită și din zbucium

Și ne semnând nimic. Ivan Bunin

Ivan Bunin, (n.1883-d. 1953) în 1933 a luat Nobel pentru Literatură. Urmaș al lui Dostoievski, Tolstoi și Cehov. Finețea și frumusețea stilului sunt considerate cele mai fastuoase din literatura rusă, fiind considerat ”brocartul Bunin”, poeme de o frumusețe aparte. Refuză să se întoarcă în Rusia, după război, trăiește în Franța ultimi ani de viață.