barca cu vele

 Experiențele umane sunt dulci-amare și trecătoare: „Pe marea timpului nu putem niciodată/ Să aruncăm ancora pentru o zi?” ( Lamartine)

Cea mai frumoasă mare

nu a fost încă traversată,

Pe cea mai frumoasă dintre mări

nu am fost

Și că

ce aș fi vrut sa va spun mai frumos

nu v-am spus.

Încă nu am experimentat

cea mai frumoasă dintre zile

Și cele mai frumoase cuvinte pe care am vrut să vi le spun,

nu le-am spus încă.

Dincolo de toate, cea mai frumoasă bijuterie este viața noastră.

Caspar David Friedrich – 1818

 Pictura „Pe barca cu vele” arată un cuplu, adică pictorul și soția sa, (cred) stând la prova navei,, alunecând spre infinitatea iubirii lor.  Valurile tandre purpurii și albastre, barca îndrăgostiților, iar deasupra lor cerul cu tentă galbenă, zâmbește cu promisiuni – Văzute într-un vis. Vastitatea cerului și a mării intensifică și mai mult aura de vis, aproape mistică a acestui tablou care se corelează cu viziunea romanticilor asupra iubirii.

Pictura pe sticla, tempera, foita de aur

Liniște-Lucian Blaga

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de Lună

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu…

O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă?

Cine știe?

Lucian Blaga (1919)

poza mea

puterea iubirii

Iertarea este bucurie ascunsă, se naște din iubire.

Albinele adună daruri din flori.

Generozitatea vindecă ca un balsam. Dăruind, înflorești un zâmbet.

Puterea iubirii se măsoară prin puterea iertării față de oamenii din jurul tau.

Oamenii se iubesc prin suflet, prin ceea ce nu este alterat. Fiecare are nevoie de un loc, de izolare în sine, o incinta divina, unde nu se aud zgomotele, acolo e loc doar pentru rugăciune, muzica, flori, si orice fel de arta… Pentru ași răcori febra, inima, gândurile si visurile.

Oricât am încerca să sfidăm realitatea, să o cosmetizăm, ea există, ne unește acel sentiment de neputință, de a nu putea trăi unul fără altul. De câțiva ani(doi, trei) am observat cum lumea o ia razna. Tot mai mulți se consideră „buricul pământului”. Universul ne-a demonstrat, că omenirea este fragilă și că putem dispărea datorită unui virus. invizibil la microscop.

Avem posibilitatea, să ne exprimăm părerile online, la TV. Uneori, apar la TV. personaje controversate, care vor să fie lideri de audiență, cu bretonul în ochi, ochii bulbucați, privire furioasă, fiind sigure(i) că dețin adevărul, sfidând umanitatea, realitatea. dar ideile voastre? miștocăreala e la îndemâna oricui. Cred că e prea multă dezbinare și ură gratuită. Ar trebui să fim mai atenți cu noi și cu cei din jurul nostru, vița e o suflare, o respirație – ”a fi sau a nu fi asta-i întrebarea„ Nici moartea nu mai e cea fost, a devenit o banalitate. Viața merge mai departe. Primăvara vegetația regenerează cu alaiul ei de flori și verde crud, ne îmbie și pe noi să facem o schimbare in interiorul nostru, o regenerare și o înflorire a trupului și sufletului.