artă combinată

”O picătură uzează o piatră”

Am găsit întâmplător o carte în bibliotecă, ”Moartea Căprioarei” pe spatele căruia scria, “În poezia mea veţi intra ca-ntr-un sat de munte; veţi vedea întâi «neobişnuitul». Veţi remarca frumuseţea sălbatică a locurilor; iarna veţi simţi în nări miros de lupi şi de fum; vara miros de fân şi de răşină – totul îmbibat cu ceva care aduce a sudoare şi a pământ – pământ adânc. Veţi privi luna mare, familiară şi apropiată de pe cerul nostru nefiresc de senin, veţi asculta toate poveştile cu stafii şi strigoi, precum şi împuşcăturile ce mai vuiesc răzleţ între munţi. Veți afla despre flăcăii noștri că-s voinici ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile- de cicoare sau cucută” Nicolaie Labiș

Dar pe încetul totul va prinde contur și după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții poeziei mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte. Nicolae Labiș

”Magii s-au închinat Lui; I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Și, după ce au primit în vis revelația de a nu se mai întoarce la Irod, s-au retras în țara lor”

Suntem ca o floare căreia îi cad petalele, strângem aceste petale cu speranțe parfumate si le transformam in vise, unele lăcrimează de dor, altele ne alina cu zâmbetul eternității. Privește spre cer, ai nevoie doar de-o privire care să-ți mângâie rănile.

Infloreste toamna

”Aş sfărâma soarele în ţăndări de aur,/ L-aş presăra-n cărarea ca de neauă:/

Durerea mea adâncă/S-o lustruiesc în rime şi cadenţe” Mihai Eminescu

Un buchet de flori roșii și galbene pictate de natură.

Strazi acoperite cu un covor de
frunze aurii-purpurii,

Coroanele
copacilor maiestuoși sunt
acoperiti cu o
batistă
roșie cu o ușoară nuanță aurie

Și deasupra coroanei copacilor înalți și subțiri

Se ridică un cer albastru transparent,

Norii sunt cu părul alb, zariți în depărtare,

Poiana plină de iarbă ușor galbenă și încă verde.

Ascult ierburile șoptind,

În timp ce frunzele cântă în zori.

O particulă din univers îmi caută prin inimă.

”Frumosul l-am căutat, alteori a apărut de nicăieri, aproape m-am împiedecat de el. Alteori a fost văzut de mine.” Byron

 Frumosul meu.

Supărarea.💖

O amintire din copilărie este ”sfântă” specială. O simțim cu inima. ❤

Dacă toată lumea ar învăța carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. Amintiri din copilărie. I. Creangă

Rapsodii de toamnă

Am ales câteva versuri din poezia lui George Topârceanu, Rapsodii de toamnă, și câteva imaginii pe care le-am fotografiat ieri. (Facultatea de Agronomie)

Zi de Octombrie cu senin în suflet!

Împreună, cu tăcerea ta care îmi vorbește,
Împreună, cu fiorul meu de emoție ..
Împreuna sub copacul înfrunzit.

S-a ivit pe culme Toamna,


Iat-o! Sus în deal, la strungă,
Așternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,
 
Lung își flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste șolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

Dar când știu c-o să vă-nghețe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristețe
Iremediabilă…
Rapsodii de toamna George Topârceanu