sentimente

De-aș fi inel și nu femeie,

în rugăciune mai purta,

să-ți fiu pe semnul crucii tale, iubirea!?

Şi munții ruginesc – Ion Brad.

”Şi munții ruginesc şi se-ntristează

Când, peste ceața sură, mai scapără vreo rază,

Când brazii doar, orgolioși, rezistă

La risipirea aprigă şi tristă

A frunzelor – simbolizând iluzii

Şi frații morților, pe care-auzi-i

Doar

Tu cum mai oftează,

Doamne-Sfinte

Sub rădăcini schimbate în morminte…

Pe-acolo te mai caut, iubita mea dintâi,

Când văd că vine iarna și rămâi

Tot singură, și nu mai vii acasă

Cu voalul de zăpadă și plânsul de mireasă ”

a iubi… a pătimi…

…doar sufletul sensibil poate descrie iubirea, durerea,

care v-a sta acolo sus, scrisă-ntr-o stea,

să ardă cu Luceafărul din cer.

 Noaptea țese dantela pasiunii misterioase ne poate spune secretele ei, despre durere și fericire, despre minciună și iubire…

Dacă iubirea ar fi văzută ca o boală, ar fi interzisă!?

 

Bunica

Cu părul nins, cu ochii mici

Și calzi de duioșie.

Aievea parc-o văd aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie

Torcea,torcea,fus după fus

Din zori și până-n seară

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-i de la țară…

Căta la noi așa de blând

Senină și tăcută

Doar suspinând din când în când

La amintirea vreunui gând

Din viața ei trecută

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

                                                     Duminecii preasfinte…    St.O.Iosif,1900 

 ”…în rănile mele ați fost vindecați” 

André Rieu – My Way

You Raise me Up – André Rieu

copacii, pe stradă, oftează

Mai cade câte-o petală din clipele frumoase, se ofilesc! Apar altele noi, clipe tinere, cu o altă frumusețe, cu un alt parfum, parfumul altei flori.

Toamna este magnifică, frunzele parcă-s inele de aur …

        E toamnă, e foşnet, e somn…     

 Copacii, pe stradă, oftează;

 E tuse, e plânset, e gol…

Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate –

Iar frunze, de veșnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează –

 Îmi vine să râd fără sens

Şi-i frig, şi burează.             Nervi de toamnă – George Bacovia  

🍂🍁🍂

Toamnă, spune un-te duci?

 Ia, mă duc să scutur nuci!

Toamnă, unde te grăbești?

Ia, mă duc să caut vești! Toamna – Mircea Mincu  

🍁🍂🍃

   ”Sã aflu adevărul, și sus în munți am mers…
A cui e oare mâna ce țese-n Univers?  ” 

Autumn Leaves – Andre Rieu