ochi triști

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie

 Frumoasă ca un crin din Paradis.

Potirul florii e mereu deschis

 Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;

Potirul florii e o-mpărăţie.

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită

De-atâta priveghere şi-aşteptare…

Mi-e inima❤ bolnavă, istovită

De grea şi îndelungă alergare

Şi plânge ca o pasăre rănită. Valeriu Gafencu

***

Dacă ne întâlnim într-un vis,

  Nu mă pierde printre stele

Găsește-mă în lumina Lunii

O lumină de perle.

Întristare singulară

Amurgul a rămas acolo…

Ai plâns vreodată cu pumnii strânși,

Ai închis vreodată ochii

Sub săgețile genelor,

Inelul de lumină ți-a ars chipul?

sentimente

De-aș fi inel și nu femeie,

în rugăciune mai purta,

să-ți fiu pe semnul crucii tale, iubirea!?

Şi munții ruginesc – Ion Brad.

”Şi munții ruginesc şi se-ntristează

Când, peste ceața sură, mai scapără vreo rază,

Când brazii doar, orgolioși, rezistă

La risipirea aprigă şi tristă

A frunzelor – simbolizând iluzii

Şi frații morților, pe care-auzi-i

Doar

Tu cum mai oftează,

Doamne-Sfinte

Sub rădăcini schimbate în morminte…

Pe-acolo te mai caut, iubita mea dintâi,

Când văd că vine iarna și rămâi

Tot singură, și nu mai vii acasă

Cu voalul de zăpadă și plânsul de mireasă ”

a iubi… a pătimi…

…doar sufletul sensibil poate descrie iubirea, durerea,

care v-a sta acolo sus, scrisă-ntr-o stea,

să ardă cu Luceafărul din cer.

 Noaptea țese dantela pasiunii misterioase ne poate spune secretele ei, despre durere și fericire, despre minciună și iubire…

Dacă iubirea ar fi văzută ca o boală, ar fi interzisă!?

 

Bunica

Cu părul nins, cu ochii mici

Și calzi de duioșie.

Aievea parc-o văd aici

Icoana firavei bunici

Din frageda-mi pruncie

Torcea,torcea,fus după fus

Din zori și până-n seară

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-i de la țară…

Căta la noi așa de blând

Senină și tăcută

Doar suspinând din când în când

La amintirea vreunui gând

Din viața ei trecută

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

                                                     Duminecii preasfinte…    St.O.Iosif,1900 

 ”…în rănile mele ați fost vindecați” 

André Rieu – My Way

You Raise me Up – André Rieu