O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘poezie’ Category

sunetul muzicii

„Templul întineririi” nu are contraindicații și limite de timp. Vindecă zi de zi echilibrul mental. Muzica, ca Aspect al Creației, este cel mai puternic canal, a lumii de seninătate. Chiar dacă lumea din jurul tău și mintea ta sunt neliniștite, cu ajutorul muzicii poți găsi pacea profundă, fericirea și protecție interioară.

Iubirea este în aerul pe care îl respirăm, în fiecare fir de iarbă, picătură de rouă, grăunte de nisip! Trebuie doar să învățăm să ascultăm tăcerea și să iubim. Natura frumoasă și muzica fascinează.

Acestea sunt sunetele creației.

Potrivit lui A. Rubinstein, „ Chopin este un bard, o rapsodie, spirit, sufletul unui pian”

Acest liric inspirat era profund nefericit – inima îi era sfâșiată de durere, agonia unei boli teribile și o dragoste nefericită.

E Toamnă

 apele se scurg

Cu șoapte reci și plânsuri fine

De-a lungul malurilor pline

De parcuri moarte și ruine

Nu-i nimeni, nimeni

Numai noi

Amanți târzii, din mica barcă

Privim molatic înapoi

Cum cad pe maluri moarte foi

Și tresărim mereu de parcă

Se rupe și ceva din noi. D. Iacobescu

Jean Richepin- poet francez

Dragostea pentru arta te face sa pierzi dragostea cea adevarata?

„Aceasta însingurare dureroasa de la trezire mă apasă de doua zile si nu ma mai părăsește. Înainte mă simțeam vulnerabil doar când nu o găseam langa mine, dar pe urma mă conectam la job, la proiecte, la lume, la viată, lucruri care ma subjugau, dar în același timp ma si eliberau de angoasele mele. Seara lucrurile mergeau bine. Numărătoarea inversa a început, când ne-am certat. Simt ca o pierd pe Ana. Sunt gelos. Gelos pe arta care mi-o răpește zi de zi din ce în ce mai mult, gelos pe câteva tablouri care ocupa de câtva timp locul principal in existenta ei„

 …Și inima a întrebat în timp ce plângea:

„Te-am rănit, copila mea? »

Nunta zânelor

Nunta va fi frumoasă și galantă bogată,
Pe drum, unde aurul fin ne va sluji ca arenă,
Cailor împodobiți le voi lăsa frâul,
Și baldachinul nostru azur va fi firmamentul.

Voi fi blindat în catifea, eu iubitul.
Vei fi în dantelă și satin, tu regina.
Vom avea pentru părinți pe vechea noastră nașă
Care ne dă marele soare, diamantul ei.

Și toți îndrăgostiții vor veni la petrecerea
În care Noaptea va cânta în rochia ei sclipitoare.
Toate vor veni, păsările, florile, fluturii.

Vor fi doi câte doi și vor saluta în perechi
Spunându-mi: — Doamne, suntem uimiți.

Jean Richepin, Mângâierile, 1877

 Jean Richepin, est un poète, romancier et auteur dramatique français..

Imnul frumuseții

Charles Baudelaire

 Vii din înalte ceruri sau eşti din adâncime,

O, Frumuseţe? Reaua şi buna ta privire

Împrăștie de-a valma şi fericiri şi crime,

De aceea tu cu vinul te asemeni la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;

Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;

Şi când reverşi miresme de-murguri cu furtună

Se face laş eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?

Destinul ca un câine de poala ta se ţine;

Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;

Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;

Calci peste morţi de care râzi cu mult dispreţ;

Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate

Nu-i cel mai slut, și-Omorul e un breloc de preţ

Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine, lumânare,

Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.

Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare

Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,

O, Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!

Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbie

Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,

Ce-mi pasă când tu – zână cu ochi de catifea,

Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină!-

Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?