artă combinată

”O picătură uzează o piatră”

Am găsit întâmplător o carte în bibliotecă, ”Moartea Căprioarei” pe spatele căruia scria, “În poezia mea veţi intra ca-ntr-un sat de munte; veţi vedea întâi «neobişnuitul». Veţi remarca frumuseţea sălbatică a locurilor; iarna veţi simţi în nări miros de lupi şi de fum; vara miros de fân şi de răşină – totul îmbibat cu ceva care aduce a sudoare şi a pământ – pământ adânc. Veţi privi luna mare, familiară şi apropiată de pe cerul nostru nefiresc de senin, veţi asculta toate poveştile cu stafii şi strigoi, precum şi împuşcăturile ce mai vuiesc răzleţ între munţi. Veți afla despre flăcăii noștri că-s voinici ca brazii sau unii becisnici ca tufa. Despre fetele noastre că-s ca florile- de cicoare sau cucută” Nicolaie Labiș

Dar pe încetul totul va prinde contur și după mai îndelungată conviețuire veți intra în firea adâncă a vieții poeziei mele, ca în adâncul vieții pătimașe a unui sat de munte. Nicolae Labiș

”Magii s-au închinat Lui; I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Și, după ce au primit în vis revelația de a nu se mai întoarce la Irod, s-au retras în țara lor”

Suntem ca o floare căreia îi cad petalele, strângem aceste petale cu speranțe parfumate si le transformam in vise, unele lăcrimează de dor, altele ne alina cu zâmbetul eternității. Privește spre cer, ai nevoie doar de-o privire care să-ți mângâie rănile.

Sandro Botticelli, pictor renascentist

Miturile se suprapun adeseori cu legendele, diferențele dintre acestea fiind că legendele au un sâmbure de adevăr, în timp ce miturile sunt complet imaginare. De obicei, miturile implică prezența unui element sacru, a unor zeități, a unor forțe fabuloase, supraomenești.

„Mitul este cea mai veche poezie, și așa cum viziunile poetice ale oamenilor asupra lumii pot fi libere și diverse, la fel sunt și creația imaginației lor, care descrie viața naturii…” 

Sandro Botticelli, (n. 1 martie 1445, Florența – d. 17 mai 1510, Florența) a fost un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanți ai Renașterii italiene.

Sandro Botticelli aceeași zeitate, Venus este zeița iubirii , a avut-o ca model  pe Simonetta Vespucci, ca Beatrice pentru Dante sau Laura pentru Petrarca.

După ce Sandro Botticelli a dobândit individualitatea stilului în maniera de a crea picturi, Sandro a transmis cu rafinament transparența culorilor, și o anumită muzicalitate în creațiile sale artistice. Acest lucru este evident mai ales în pictura „Primăvara”.

Primăvara, prima pictură mitologică.

Venus era zeița romană a iubirii si frumuseții. … Era asociata cu venirea primăverii si aducea bucurie zeilor si oamenilor. Zefir, zeul vântului, o urmărește şi o ia drept iubită. Prin gestul violent, o transformă în Flora, şi îi oferă darul de a răsfira flori, dar şi o grădină minunată în care primăvara este eternă. Flora stă lângă Venus şi răspândește trandafiri, florile iubirii. Este, de fapt, primăvara, având deasupra pe Cupidon, fiul ei.

”Flora – Garoafe, flori de porumb, floare de portocal sunt legate de tema iubirii pământești și a căsătoriei. În același timp, se construiește o altă linie de semnificații: un crin – floare de puritate, garoafă – simbol al Trinității divine. Toate indică o iubire sublimă. modele rafinate atât pe suprafața țesăturilor, cât și pe „covorul” de pe pajiște sub picioarele personajelor.”

În alegoriile sale, pictorul pictează un colorit viu şi creează o lume ireală, plină de simboluri şi sensuri ascunse, în care personajele sale feminine devin adevărate idealuri de frumuseți.

Flora din Primăvara ,1485,Botticelli

Nașterea lui Venus, una din cele mai renumite picturi din istoria artelor, se află acum la Galeria Uffizi din Florenţa, Italia

Zeița Venus din imagine ţine cu mâna stângă minunatul ei păr blond, acoperindu-se cu el, sfioasă, iar cu mâna dreapta îşi acoperă sânii. Zeiţa este arătată ca o fată de o frumuseţe ireală care stă într-o scoică purtată de vânt.

Zeița Venus din pictura lui Botticelli te făcea să admiri eternitatea. Această capodoperă, a fost terminată în 1486, Botticelli. Naşterea lui Venus poate să fi fost un omagiu adus frumoasei Simonetta Vespucci, soţia unui nobil florentin. Flora, din Primăvara este tot ea.

Cea mai frumoasă muză a lui Botticelli, Simonetta Vespucci, și cel mai mare Mister, care nu va înceta să stârnească imaginația omului.

A murit însă în 1476 de tuberculoză. A trăit doar 23 de ani.

Artistul, a fost invitat în 1481 la Roma pentru a picta la Capela Sixtină, este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei.

Acest lucru poate fi văzut în pictura „Buna Vestire”. În fața ei se află îngerul cu aripi într-o haină translucidă, care a zburat la Maica Domnului.

 Deasupra razelor de lumină ale îngerului, Maria s-a închinat înaintea lui cu ochii închiși, ca și cum ar fi orbită de lumina lui.

Buna Vestire

muze în artă

EA, a fost regizorul vieții ei. Știa să fie tristă, feminină, moderna, mândră, timidă, îndrăgostită, deșteaptă, orice. Era femeia fermecătoare, știa multe despre iubirea umană înaltă și despre iubirea senzuală. Și-a trăit viața în conștiința proprie. I-a dat încredere. A intrat în istoria unui om, datorită pasiunii nepământeană a unui … genial care și-a dedicat viața pentru a vindeca sufletele și rănile semenilor. A venit ca un dar divin, neașteptat, brusc, după atâta oboseală și disperare.

A fost ca un mugure de noapte al unei flori, din tot ce a fost ascuns … când l-a întâlnit din întâmplare, sa deschis și a înflorit. Câtă bucurie este acolo unde înflorește darul grădinilor.

*****

Este fericire a trăi lângă un geniu sau, dimpotrivă? Citind despre oameni de artă geniali, universali, am ajuns la concluzia, că nu e ușor, ba, e chiar dificil. Azi, Amedeo Modigliani

Viața lui Amedeo Modigliani (1884-1920) este similară cu un roman despre un geniu clasic. Modigliani este la fel de misterios pentru mine ca orice alt artist. Pentru un motiv simplu, a reușit să creeze aproape toate lucrările sale în același stil, și atât de unic? Cea mai credincioasă muză, Jeanne Hébuterne

Un portret de Amedeo Modigliani,  reprezentând-o pe Jeanne Hebuterne, iubirea vieții pictorului, a fost vândut  la Londra, pentru suma de 3,25 milioane de lire sterline
Modigliani a rămas fidel până la moarte frumuseții feminine.

Jeanne Hébuterne

De sus, de pe Muntele Negru, regele,
Alesul să domnească, alesul să triumfe,
Se-apleacă peste lacrimile celor ce n-au întâlnit Stelele.
Iar din cununa norilor, neagră,
Cad stropi şi perle
Pe lânceda căldură a nopţii . Poem de Amedeo M.

Cea mai frumoasă muză a lui Botticelli, Simonetta Vespucci, și cel mai mare Mister, care nu va înceta să stârnească imaginația omului.

Simonetta Vespucci

De fiecare dată i-a pictat fața după chipul lui Venus, apoi Madonna. Chipul lui Simonetta va rămâne tiparul frumuseții, pe care îl va folosi pictorul, Botticelli, într-o mare parte din operele sale, Primăvara și Nașterea Venerei. Simonetta a fost încununată drept Regina frumuseții. Nu există dovezi că cei doi ar fi fost amanți.

Simonetta a fost înmormântată în Biserica Ognissanti din Florenta, Italia. Ea a murit la vârsta de numai 22 de ani, iar 34 de ani mai târziu, Sandro Botticelli a fost înmormântat tot acolo, „la picioarele ei” așa cum se zice că și-ar fi exprimat dorința pictorul însuși.

Amedeo Modigliani

O poveste de dragoste dincolo de arta