ploaie colorată de toamnă
Lumea noastră este luminată cu iubire curată, ca lumina, nu numai pentru că planeta se învârte.
Azi a venit toamna la mine… îmbrăcată în Frunze, mirosea a ploaie colorată, am tratat-o cu ceai fierbinte, ea mi-a adus frunze uscate, petale de stele căzute.
Apoi s-a așezat pe pervazul ferestrei mele și a început să cânte, în liniște.
A cântat despre lumină, despre faptul că trăiește în tăcere, a cântat despre râsul oamenilor care sunt ca un vânt cald și despre cărările ude de rouă.
….Și dimineața, toamna mergea pe drum, și-a cerut scuze, pentru că, a promis că îmi va trimite lumină, dar a aruncat un curcubeu pictat cu vise, pe umeri mei subțiri și apoi, a plecat. Plouă.
Le are pe toate.. și ceață.. si ploaie… Și zborul norilor.. si cele mai fine raze de lumina… șoapta frunzișului.
Scopul vieții este exprimarea
de sine.
A ne manifesta esența în
întregime, este ceea ce trăim. În epoca noastră, oamenii se tem de ei înșiși Ei au uitat că cea mai mare datorie este datoria față de sine. Desigur, ei sunt milostivi. Ei vor hrăni pe cei flămânzi, vor îmbrăca cerșetorul. Dar sufletele sunt goale. Ne-am pierdut ce, curajul!? Sau poate că nu am avut niciodată. Frica de opinia publică este baza moralității. Cred că dacă fiecare persoană ar putea trăi o viață întreagă, dând frâu liber fiecărui sentiment și expresie a fiecărui gând, realizând vise, lumea ar simți din nou un impuls puternic, spre bucurie și frumos.
Dar și cel mai curajos
se teme de el însuși.
Numai bunătatea, iubirea, și frumusețea pot salva această lume!
arta si natura 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.