viața este artă

Ramuri goale în acest anotimp, fără frunze, ci smocuri de zăpadă umedă pe flori; cruzimi de frumuseți.

Duritatea stă în inima generoasă care dă mereu, indiferent cât de zdrobită este.

Existența conjugată la toate timpurile … e frumoasă cu toate neajunsurile ei. Trăim între rațional și emoțional, încercând să le echilibrăm pe amândouă.

Când Edgar Allan Poe a spus „Spune-mi toate lucrurile groaznice pe care le-ai făcut vreodată și lasă-mă să te iubesc oricum. Iubita a spus „Nu m-aș îndrăgosti de cineva despre care aș credea că este un om  rău.” -„Am iubit cu o dragoste care era mai mult decât iubire”. Edgar Allan Poe

 ... și-a pus un strop de parfum la tâmplă și între sâni; pământul era parfumat cu aroma a o mie de frunze și flori zdrobite...

Lumina lunii de pe pielea ta este un fel de poezie. Este ca și cum ai picta luna și o faci să arate ca tine...înfășurată în mătasea sărutului.

 În toată această încurcătură a vieții, continuu să fiu constantă. Știu că doar câteva lucruri rămân, esențiale. De aceea mă întorc mereu la mine.

 Pe urmele tale florile vor înflori. Purtând rochii superbe.

Cred că totul în viață este artă.
Ce faci.
Cum te îmbraci.
 Zâmbetul tău și personalitatea ta.
Ceea ce crezi și toate visele tale.
Viața este artă!
Arta de a iubi!

Ovații pentru un președinte – Scala din Milano în urmă cu câteva zile.

ploaie solară

Am avut un adevărat miracol astăzi! O ploaia solară a căzut din cer pe pământ. Ea a dat fiecărei persoane de pe pământ o picătură din Fericirea Soarelui.

Toată lumea a acționat diferit cu picătura lor, pentru unii a devenit lumina nopții singura speranță, alții nu au observat-o pentru că ea însăși strălucea aproape ca soarele.

 Dar, această ploaie a făcut bine tuturor. Și după ea, un curcubeu a strălucit mult timp și nu numai pe cer, ci și în fiecare inimă.

Și, totuși, ceastă picătură de lumină a înflorit în sufletul cuiva, de parcă s-ar fi transformat în diamante.

Femeile înfloresc din complimente.
Înfloresc la fel de luxuriant ca florile
și , de asemenea, se ofilesc treptat,
lăsând fructe excelente,
care sunt numite; balsam de dor

sub cerul luminat

Cuvintele sunt plantate ca flori înmiresmate

În câmpul larg al sufletului.

Cand soarele afară zâmbeste

 îl trimit lângă tine

 să te îmbrățișeze pentru mine

Si dacă furtuna și ploaia aupra-ți furtună revarsă

Este mânia mea care-am chemat-o să te certe

Fiindcă nu știi cum să fii fericit

Sub cerul luminat și-împresurat de stele.