O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘roses’ Category

ploaie solară

Am avut un adevărat miracol astăzi! O ploaia solară a căzut din cer pe pământ. Ea a dat fiecărei persoane de pe pământ o picătură din Fericirea Soarelui.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este enlightenment.jpg

Toată lumea a acționat diferit cu picătura lor, pentru unii a devenit lumina nopții singura speranță, alții nu au observat-o pentru că ea însăși strălucea aproape ca soarele.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este blushing-beauty_890288.jpg

 Dar, această ploaie a făcut bine tuturor. Și după ea, un curcubeu a strălucit mult timp și nu numai pe cer, ci și în fiecare inimă.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dual-purple-irises.jpg

Și, totuși, ceastă picătură de lumină a înflorit în sufletul cuiva, de parcă s-ar fi transformat în diamante.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este captivating-cattleya-2.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este crimson-fire.jpg

Femeile înfloresc din complimente.
Înfloresc la fel de luxuriant ca florile
și , de asemenea, se ofilesc treptat,
lăsând fructe excelente,
care sunt numite;
balsam de dor

sub cerul luminat

Cuvintele sunt plantate ca flori înmiresmate

În câmpul larg al sufletului.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 5-1.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 143051848_2627134_13_2_.gif

Cand soarele afară zâmbeste

 îl trimit lângă tine

 să te îmbrățișeze pentru mine

Si dacă furtuna și ploaia aupra-ți furtună revarsă

Este mânia mea care-am chemat-o să te certe

Fiindcă nu știi cum să fii fericit

Sub cerul luminat și-împresurat de stele.

Arta literara

 “După ce toate pier, după ce se sfârșește destinul nostru, ca fiinţe simbolizante, rămâne doar dragostea”

 „Pe unde se rupe spinarea zilei,/ pe acolo intră dezordinea, ruptă toată,/ cum îi stă bine dezordinii,/ şi se aude Dumnezeu rîzînd”

 „Îl găsesc pe Isus Christos în biografia mea cutremurată,/ în spaima din Grădina Ghetsimani era şi justificarea pen tru spaimele mele,/ în iertarea lui Petru e şi iertarea pentru clipele mele, în care am fost laş,/ îndoiala lui Toma mă presupune şi pe mine,/ cînd credinţa e ameninţată de nevoia de argumente…” 

 „Pînă în străfundurile morţii/ pînă ce glasurile toate se aud/ tare de departe, pînă ce doar căderi se mai pot întîmpla,/ pînă ce miezul însuşi al distrugerilor se apucă de plîns,/ pînă ce încep să se audă limbi necunoscute,// inima ta e în inima mea,/ iar sîngele înfloreşte” 

 Aurel Pantea, poet

……

 ceea ce faci tu, mereu,

este să îmi plantezi, fotografii cu tine, în minte

într-una, recentă, îmi apari în fața unei clădiri albastre,

dintr-un loc îndepărtat, unde nu vom fi niciodată împreună,

dar, într-alta, ești impregnată în parfumul acelor trandafiri,

Chateau_des_Alpilles041

Provence in the south of France in St. Rémy-de-Provence, roses

pe care, în fiecare dimineața, îi zăresc, atunci când cobor,

în grădina sălbatică, din spatele casei mele,

în fiecare primăvară,

pe aceia îi pot atinge

dacă aș vrea,

m-aș duce chiar acum,

așși prin umbra copacilor,

până când aș ajunge lângă tine,

și te-aș inspira profund,

până când, toată aroma ta,

s-ar developa în alveolele mele pulmonare,

aceasta ar fi, până la urmă,

cea mai frumoasă fotografie de-a ta!

_original (18) ALAN AYERS

multiplicată la nesfârșit,

mângâia tă la nesfârșit de respirația mea.

Aurel Pantea, poet