O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘sentimente’ Category

Ploua gri si mult…

Undeva, se auzea o voce zâmbitoare – cine e? – Strigătul..  – Femeie înstelată, tu vii să mă alinți?…  Din ce basm ireal, ai evadat femeie!

Dezleagă-mi sunetul iubirii să te pictez, în inima. – Mă doare zâmbetul.

Plouă gri si mult…

Plouă gri și mult peste oraș
Cum plouă cu tristeți în mine.
Îmi amurgește dorul, abătut,
Că n-a găsit sălaș la tine.
*
De ce nu l-ai primit, femeie?
De ce l-ai alungat, <frumoaso>?
Era flămând, era și întristat,
El te iubea, dar n-ai crezut-o.
*
Acum, s-a cuibărit în suflet
Ferindu-se de noi abisuri
Și curcubeul, după ploaie,
Așteaptă să-i apară-n visuri.
*
Plouă gri și mult peste oraș
Și-mi șterge orice gând de ură.
Încă sperând, te rog, femeie:
Scutește-mi dorul, de tortură!
Ioan Sabin Pop

„Domniță, care te iubesc eu pe Tine, şi atunci când vorbesc, şi atunci când tac. Nu-i asa c-o știi şi Tu?” L.Blaga

O  melodie noua – Lara Fabian

 „Câteodată se face întuneric în sufletul tău doar pentru că cineva l-a atins cu umbra sa ! Priveşte spre soare.., spre luna,..Fă un pas .spre lumina şi vei vedea cum umbra îşi pierde puterea !”

val de mare

Nimic nu este mai frumos decât modul în care marea refuză să se oprească, de a săruta  țărmul, indiferent de câte ori ajunge la mal. Valurile ei sunt precum gândurile, se nasc din depărtări și, cu o deosebită forță, se lovesc de țărm,spumega, se zbuciumă si varsă lacrimi, atât de  sărate.

„Toată dimineața am încercat să împletesc o cunună, dar florile-mi lunecau dintre degete. Erai așezat departe de mine şi mă priveai pe furiș. „

Culoarea apei peste nisip surprinde de fiecare datăaceastă combinaţie.

Marea scaldă sufletele oamenilor cu amintiri,iubiri,visuri și regrete… 

Furtună în inimă! M-au trecut fiori reci,dar am învins. E bine.

.

 

Evgheni Oneghin, de A. S. Puskin

“Dorul este coroana de spini prin care iubirea se mântuieşte devenind sfinţenie.”

„ Poemul Evgheni Oneghin”, de A. S. Puskin –  

Tatiana se îndrăgosteşte de Evgheni Oneghin la prima vedere,dar Evgheni o respinge,  mărturisindu-i că nu crede în relaţiile serioase, nefiind făcut pentru a iubi şi pentru relatii statornice.

 Scrisoarea Tatianei către Oneghin 

 Mi-e dată viaţa ca pe tine
Să te-ntâlnesc pe-acest pământ;
De Dumnezeu trimis la mine,
Mă vei veghea pân’ la mormânt…
Tu visele-mi făceai frumoase,
Necunoscut, tu drag mi-erai,
Cu ochii doru-mi răscoleai,
În suflet glasu-ţi răsunase
Demult!… Nu, n-a fost vis de fel!
Eu te-am recunoscut de-ndată

Şi zguduită,-nvăpăiată,
Mi-am pus în gând: acesta-i el!

 Prin noapte fulgerând, te-nclini
Spre fruntea-mi gata să se culce?
Nu tu, şoptind cu farmec dulce,
Îmi dai nădejde şi m-alini?
De eşti vreun înger ce-ocroteşte,
Sau vreun viclean ce ispiteşte:
Vreau îndoiala să-mi goneşti!
Sau poate că-s iluzii, toate,
Sau amăgiri copilăreşti!

Menirea mea e alta, poate…

….

 Închei! Mă tem să recitesc…
De spaimă mor şi de sfială…
Da-n cinstea ta mă bizuiesc
Şi ei mă dărui cu-drăzneală…

Momentul revederii cu Tatiana, răscolește amintiri, iar recitirea scrisorii plină de pasiune, pe care Tatiana i-a trimis-o  îl face pe Oneghin să realizeze ce  mult o iubea.

Este rândul lui să îi scrie, şi să îşi mărturisească greşeala pe care a comis-o atunci când nu a avut curajul să-i raspunda sentimentelor ei de dragoste.

 

„Zi de zi să fiu cu tine, să te urmez oriunde, atent la fiecare zâmbet, la fiecare mişcare a ochilor tăi, tânjind după perfecţiunea sufletului tău, ascultându-ţi glasul, crescând uşor cu dorinţa… Asta e fericirea, şi eu nu am parte de ea. Dacă ai şti flăcările care ard în mine, pe care încerc să le sting cu raţiune. Dar, să ardă. Nu mă mai pot împotrivi sentimentelor.”

„Evgheni Oneghin”, de A. S. Puskin, o capodoperă a literaturii ruse. .  Povestea  unei iubiri neîmplinite, fără speranţe.

Iluzii şi deziluzii.

Visătorul este întotdeauna dificil, când e prea vesel, când e prea trist, când mitocan, când atent și delicat, când egoist, când capabil de cele mai nobile sentimente” F.M. Dostoievski,

„ars est celare artem”

Alexandr Sergheevici PUȘKIN(1799-1837)  poetul național al Rusiei, și primul scriitor rus de valoare universala.

..si aici: https://viataoperadearta.wordpress.com/2013/11/03/alexandru-sergheevici-puskin/

iertartarile

„Iertarea este cea mai dulce răzbunare.”

[…] a întrebat un prieten:  poți fi iertat pentru faptele rele, cuvintele urate […]

A ierta nu înseamnă a renunța la adevăr şi dreptate” (Ioan Paul al II-lea);

Cuvântul este creator de frumos, de iubire şi adevăr sau creator de faptele urâte ce nu pot fi șterse cu un simplu „delete” trebuie doar acceptate …..Cunoaștem ca memoria este selectivă…chiar dacă vrem sa uitam ceva din viata noastră… memoria nu uită. A ierta pe cei care voit sau nu, ti-au produs suferința, este „înălțarea spirituala”. In sufletele celor pe care- i iertam se crează o stare de bine; eu asta simt.

„…îndepărtând oricare vrajă rea,
iubirea,din tăciunele de ură
aş reaprinde-o şi ne-am recunoaşte,
mirându-ne c-atâta învrăjbire
în suflet din cuvinte poate naşte…
Şi-am fi pe urmă cum sunt două fire
într-o împletitură,să nu poată
o umbră între noi să se strecoare
şi astfel să-mi întunece c-o pată
surâsul care-mi ţine loc de soare .”
Magda Isanos

„…ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi… 

love

Ai să ma ierţi că nu pot fără tine
Si dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,
Mie pierzându-mi-te îmi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toţi…” A.P.

…interesantă abordarea poetului! 🙂

Poezia este superba!

dansul sentimentelor

În zâmbetul ochilor

sentimente de cristal.

 Sclipirea din ochii oamenilor e o urma de umanitate.. este sensibilitatea lucrurilor.Darul bucuriei, lacrima din coltul ochiului,zâmbetul, veselia,iubirea,iertarea,sensibilitatea; darul darurilor. Să daruim daruri celor din jur şi celor care nu pot manifesta umanitate. Să oferim cu bucurie tot ce e bun, frumos şi sfânt.

Îmi place sa vad sclipirea din ochii; citesc gânduri. Sentimentele reale sunt, „miezul de foc al omeniei” absenta lor este sărăcie spirituală.

 

 

Poem XX – Pablo Neruda

 In acest Poem XX, Pablo Neruda exprimă durerea pe care o are pentru cineva drag – o iubire pasională. Puterea de conservare, de concentrare pe care o are iubirea, dar și fragilitatea ei. Tristețea – atât a lui, cât și a ei.

Romel de la Torre 1963 - Filipino Figurative painter - Romel de la torre

Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.

Să scriu, de exemplu: “Noaptea-i înstelată,

 tremură, stele albastre în depărtare”.

Vântul nopţii se roteşte în cer şi cântă.

 Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.

Eu am iubit-o, şi câteodată şi ea m-a iubit.

 Într-o noapte ca asta am avut-o în braţele mele.

Am sărutat-o de atâtea ori sub cerul infinit.

 Ea m-a iubit, şi câteodată şi eu am iubit-o.

Cum să nu-i fi iubit iubit ochii ei mari, frumoşi

 Pot să scriu cele mai triste versuri în seara asta.

Să mă gândesc că n-o mai am. Să simt că am pierdut-o.

Karen Wallis Contemporary Painter

 Să ascult noaptea imensă, mai imensă fără ea.

Şi versul cade-n suflet ca roua peste iarbă.

 Ce contează că iubirea mea n-a putut-o păstra.

Noaptea-i înstelată şi ea nu e cu mine.

 Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.

Sufletul meu nu vrea să accepte că a pierdut-o.

 Ca şi cum ar vrea s-o aproprie privirea mea o caută.

Inima mea o caută, şi ea nu e cu mine.

 Numai noi, cei de atunci, nu mai suntem aceia

 N-o mai iubesc, e-adevărat, dar cât am iubit-o.

Vocea mea semăna cu vântul ca să-i atingă auzul.

 A altuia. Va fi a altuia. Cum înainte a fost a săruturilor mele.

Vocea ei, trupul ei conturat clar. Ochii ei adânci.

 N-o mai iubesc, e-adevărat, dar poate-o mai iubesc.

E-atât de scurtă iubirea, şi atât de lungă uitarea.

 Pentru că în noapte ca asta am avut-o în inima mea

sufletul meu nu vrea să accepte că a pierdut-o.

ia-mă de mână

Ia-mă de mână,
și să fugim în lume,
să fugim de cuvinte,
și de umbrele oamenilor,
de zile irosite aiurea
pe drumuri murdare.

Ia-mă de mână,
să plecăm spre nicăieri,
am putea fi orice,
am putea fi flori

sau pietre purtate de apă
en

 

Ia-mă de mână,
o să trăim împreună,
elibera
ți de griji și vremuri grele,
elibera
ți de noi înșine
și de căderile noastre.

ia-ma de mana

Ia-mă de mână,
și-o să trăim iubirea în șoapte,
o să învă
țăm dragostea trăind-o
nu citind-o din căr
ți.

Ia-mă de mână,
și-o să uit totul,
o să încep via
ța din nou de la zero,
crezând că niciodată nu am suferit,
că nu am căzut,
și nu am sperat niciodată în van.
O s-avem casa noastră
din lemn 
și piatră,
și-o să ne îmbrăcăm la nunta noastră
cu apa lină curgând. 

moon rivier

Luceafărul iubirii, pictează-mă în răsărit cu flori pe cer cum îmi e chipul, apoi admiră-ma şi vei vedea cât de frumos e să fii privit cu dragoste.

tg

Iubirea suprema apare singură.

lacrima

…ascunde durerea

Pierderea definitivă – plecarea în orice fel este cel mai dureros sentiment, greu de suportat …

Câte inimi frânte, câte vise au murit, cât dor şi câtă jale rămâne în picurul stingher, urmând a sa cale.. „E lacrima de mir pe fruntea omului prelinsă în formă de cruce”

Scormonesc cu gândul în memorie, dau glasul gândurilor în simfonia sufletului şi mă las invadată de realitatea amintirilor, readuc la lumina acele fiinite dragi, să le mai întâlnesc odată privirea.

Cum pot s-o zugrăvesc pe EA, prima trăsătură era bunătatea,cu un puternic sentiment de iubire. Apoi celelalte: blândă,distinsă,sensibilă la necazurile altora, milă pentru cei săraci, bolnavi. EL,inteligent,sever,închis politic de regimul comunist;Trădat.(Nu a făcut nimic ilegal,a respectat legea.)

Papa Ioan Paul al II-lea, un om care a cunoscut tot ce se putea despre adâncimea răului în lume . Acest om, acest sfânt a găsit un răspuns.Un mesaj de pace si iubire. „Trebuie, a spus el, să creăm o lume a iubirii”.

Oameni,amintirii,Dumnezeu,în Universul infinit,

aici s-a modelat iubirea.. din lutul sfânt. Din frământări şi din păcat născută.

Un înger a zâmbit.

Girl-Holding-the-Daisies-Oil-Painting-3020-18536

cuvinte brodate

Nu uita: lângă cel mai înalt punct al fericirii se afla cea mai adâncă prăpastie a dureri. O.Paler

Atunci când floarea este strivită lasă mireasmă… Că de n-ai fi plâns n-ai avea, în ochii lumină.

 .. mă strigi, mă chemi, m-alungi,… ce dacă, am chipul de bujor.. roze flori… explozii de iubire…

en

 N-am nici un fel de cuvânt, doar o inimă mută. Plata pentru inventarea cuvântului.

karen-tarltonSpectacolul vieţii continuă să bată filmul.

rain

Limba ne-a fost dată în scopuri nobile – arma inimii.

Sunt persoane care se ascund sub diferite pseudonime, de fapt în realitate ele nu există, de acolo iubesc, urăsc, promit,… Mereu aleargă după câte -o fantezie.

“Mai stai, mai durează un pic/Aceasta ….. iubire, /Oricum e mai mult decât nimic.”

iu

Iubirea adevărată se arată întreagă în toată splendoarea, în toată strălucirea ei, fără să fie nevoie a cauta după ea. E totul; încredere, dăruire, împotriva lumii întregi. 

 E greu sa fi tu… cel adevărat? 

„Astfel stau şi nu merg,
Fumeg
Şi ard, şi
Nu fumeg N.S.

„Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg. N.S.

ennn3

Cântec…

pe cerul

albastru
al iubirii noastre,
clipeau stelele,

Mai știi unde?
amurgurile noastre
cărunte de iubire,
sărutau tâmpla viselor
înmugurite, de albastrul timpului.

alb-timp

 

cantec

https://viataoperadearta.wordpress.com/2013/05/13/cantec-de-alfred-de-musset/

timpul

Orice ai putea cumpăra din lumea asta, tot ce vrei. Orice. Fără mine. Eu nu-s de vânzare!

„Eu mă numesc timpul. „

O noapte senină plină de lumină.

irene-sheri-g

Am luat ce mi s-a dat, n-am cerut mai mult.

 

romantica femeie

Chiar de-ar fi să mor de dor, iubirea nu o împart la doi, tu o împarţi la infinit, aşa eşti obişnuit, să risipeşti tot ce-i frumos, de dragul lor, a ispitelor.  🙂

M&amp;I

Nu amestec oamenii, ei sunt cărţi pe care le citesc, pe unii îi iubesc, pe alţii îi ador, pentru ceilalti nu am sentimente, sunt reci, distanţi. Îmi plac persoanele care scriu pentru oameni, nu scriu absurdităţi care întunecă mintea; subiecte abstracte din care nu înţelegi nimic.Viaţa însăşi este de neînţeles, uneori. Spun prea des vorbe de mult stiute,imposibilul îl cunosc si eu.

 

 

 

 

 

amour

Dragostea adevărată este ca parfumul de trandafirii, se administreaza în doze mici.aaa

“Mã tem cã, daca m-ai iubi, mi-ar exploda tâmplele de atãta fericire. Tâmpla dreapta mi s-ar prelinge pe sâni si pe coapse si s-ar scurge intr-o crãpãtura de pe podea.Tâmpla stânga s-ar desprinde de mine si, delirind, ar pluti în neştire pânã când s-ar izbi de o stea. “

fg

sentimente

Oamenii îşi manifesta diferit sentimentele, atitudinea, la bucurie şi suferinţa. De aceea aş dori să-I răspund unui prieten, că şi eu am suferit atunci când i-am pierdut, pe cei dragi, la o vârstă mult mai mică decât a ta. Numai că eu, sunt o fire introvertită, am suferit singură. (Iti multumesc pentru uimire!) Ştiu că e nevoie de încredere, în cineva care să te vindece,acolo unde cicatricile tale încă mai sângerează. Oricât de puternici am fi, copilul din noi are nevoie să se simtă iubit, protejat, alintat…

…sunt răni în suflet.. care sângerează şi vor sângera mereu, dar care nu te omoară…

Tristeţea şi nefericire sunt sentimente, autentice, spre deosebire de fericire care e relativă, pe care o traieste fiecare după cum simte.. ; satisfactie,bucurie, împlinire,iubire…

  Lasă uşa sufletului întredeschisă cu măsură; – să nu lase sânge pe sărutări. (Liiceanu, Ușaîntredeschisă)  .

aaa

 

Peacefully

 “Iubirea este atunci când îţi pierzi capul, mai împrumuţi unul şi îl pierzi şi pe ăla. Şi când îl regăseşti, nu eşti tu. (…) E o lungă stare de gelozie şi de turbulenţă şi de nefericire. Iubirea e frumoasă numai după ce ai traversat-o. “(Fănuş Neagu, în revistă Tango)

Am şters trecutul, asa s-a născut un petic de univers desenat în culori. O decoraţiune frumoasă a lumii, care poate fi contemplata, este în armonie deplină cu natura. Cândva vorbeam despre iubirii desprinse din poveşti şi aduse în realitate ce nu se sfârşesc, care te înălţa, iar în cădere te îmbrăţişează cu iubire, să nu simţi abisul. Am ucis prietenii care sfidează glasul inimii mele. Aleg să fiu eu, îndrăgostită de oameni cu suflet frumos si natura,sentimentală şi uneori cu mult patos, dar cu “picioarele pe pământ”.. Am zâmbet în ochi, atunci când viaţa pare roz; inocentă şi cu suflet frumos. Admir si mă bucur de spectacolul lumii în care traiesc..

Să primeşti cu inocenta, candoare şi bucurie, e o Artă.tu

sensibilitate de artist

cc

André Rieu a izbucnit în lacrimi în faţa clubul Colectiv şi a spus că va compune o melodie dedicată victimelor şi va face o donaţie pentru ei şi familiile lor. 

„Îmi cer scuze, este foarte dificil. Ştiţi, viaţa se compune din amintiri, iar românii mi-au oferit atât de multe amintiri plăcute în cele două săptămâni în care am fost aici. Când am auzit ce s-a întâmplat, singurul lucru la care m-am gândit a fost să vin aici şi să plâng alături de dumneavoastră. Singurul lucru pe care pot eu să  vi-l ofer este muzica mea. Sper că vă va ajuta”, a spus Rieu, care a precizat că a făcut DVD-uri cu concertele pe care le-a susţinut în România şi că intenţionează să doneze banii încasaţi familiilor victimelor din Colectiv.  

A Rieu

WooHoo!

woohoo

🙂

01.09.2015 - 1

sensibilitate

  Când îți privești reflexia în oglindă, sunt două persoane diferite. Te privești, dar nu ești tu. Te privești și nu te mai placi. Te privești dorindu-ți să te placi, să te recunoști. Cauți sensuri noi, încerci să-ți faci puțină ordine în dezordinea care apare în viața ta, cauți să înțelegi, să iubești, să crezi în tine și în forța ta interioară. Nu te manifeşti. Doar taci.

 Taci apăsător, dureros, dar taci, ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte, precum o literă cu rana deschisă care ar vrea să atingă o alta, sperând.., dar  e ucisă de-o virgulă,… .  Cine ești tu ?.

șește cu grijă în sufletul meu. Nu-mi sacrific demnitatea, doar egoismul!

 Fabian Perez -

ceata

relieve

Azi m-am plimbat prin ceata densa, drumuri care te duc spre necunoscut. … Am găsit oameni noi „ambetaţi” de cultură, patetici, superiori tuturor care ajută la propăşirea deşteptăciuni în turmă. Zita a fost crescută „trei ani la pansion”, ea e „intelectuală”, pentru că citeşte: „Dramele Parisului,” toate câte au ieşit până acum le-am citit de trei ori. Ce să fac?.    😦

Mai este ceata…dar nu densa…

linii paralele

Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, că oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul – Fernando Pessoa

Tăcerea – flori de crin e mireasma ce parfumează timpul pe calea undelor, spre infinit, acolo unde se întâlnesc două linii paralele.

 Fernando Pessoa spunea: Cine ştie dacă două linii paralele nu se întâlnesc după ce le pierdem din priviri?…” Dumnezeu geometrizează mereu, aşa a spus Platon. Ar fi bine să avem şi noi această întelepciunee, arta explorarii cu ajutorul sufletului. Arta de a emite o fărâmă din partea geometrică.. . Arta de a emite idei acestei Lumii. Atunci când te apropii de cineva, ar fi bine sa observi dacă paralelele cele „geometrice”, se intersectează.. Două stele alergau una spre cealaltă, aidoma unor umbre, apropiindu-se s-au suprapus.  „Am învins” . Dintr-un alt cer străin şi îndepărtat s-a auzit un strigat „Te iubesc”. Uite cerul. A văzut cineva iubirea?. Realitatea face conexiunea între interiorul nostru si realitate.

„Lumea nu este adevărată, dar este reală..” F. Pessoa 

58 - 1