O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Archive for the ‘simbol in arta’ Category

Vasile Voiculescu

Sonet

Din clarul miez al vârstei râd tinereții tale,

Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc

Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,

Opun intensu-mi geniu în care se topesc.

Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,

The Kiss Klimt

Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir…

Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,

Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.

Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie:

Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,

Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie

În care, fără urme de pulbere târzie,

Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,

Pământul n-are margini, nici cerurile prag.

Romantismul este esential pentru armonia și echilirul existentei umane.


”Am dansat prin viață ”- Am dansat printre stele în acea noapte… am dansat în tăcere… am dansat printre veșnicii…Atunci când ritmul se schimbă și tempo-ul încetinește… lumea nostră se oprește … Am dansat în iarnă …dansul este despre viață … că viața e grea, nu există îndoială… 

Muzica este un dar sublim, manipuleaza sufletul si gândurile, la polul opus al dezamăgirii si, dau măsuta trăirilor noastre*

Primii ghiocei!

51132349_2736899483016909_876356921056034816_n

 

 

Reclame

sculptând in timp

Nu poți exista dacă nu ai o poveste de spus, poveștile au rolul de a ne orienta in viata.  Forma de dialog prin arta, aduc oamenii împreuna, ii face sa relaționeze către împărtășirea unei experiențe, a trăirii în comun, sentimente,emoții,..  Orice artă autentică, îmi oferea posibilitatea să visez, să-mi imaginez, adică, să construiesc o lume frumoasa,imaginar. Ne trăim existenta,fără regrete, este trăirea întru bucurie, frumos si iubire si adevăr. Demnitatea umana este legata de credință, de aceea cautam sensului vietii,este un scop in sine, chiar dacă o facem  șovăielnic. In inocenta noastră , cautam nemurirea. Poate, asa am fost creați genetic sa nu credem in viata de apoi… Suntem orfani si goi in aceasta lume, chinuiți de păcate si de gândul nemuririi, cu greu ne accepta condiția limitata, de a fi. Nimeni nu poate explica ce este Omul şi în ce constă sensul lui.

Contemplând o pictură, ascultând muzică sau vizionând un film, citind, toate acestea la un loc, ne fac viata mai ușoară,deoarece, arta desăvârșește ceea ce omul nu poate înfăptui in aceasta lume.

Filmul ca arta.

Andrei Tarkovski a fost un regizor, actor, scenarist și scriitor rus. ” 1932 n. –  moare pe 28 spre 29 decembrie 1986, la 54 de ani.

„Nu cred in arta fără Dumnezeu.” Andrei Tarkovski

Filmul este unul dintre arte,transmite idei religioase,metafizice,o interfața intre om realitatea, o călătorie fascinanta,care te transpune într-o alta lume. Temele lui Tarkovski se aseamănă cu cele dostoievskiene. Ne arata ca viata poate capăta sens – prin iubire si smerenie in fata umanității,pentru ca nu-i asa; viata nu poate fi reparata,ci doar recreata, actul recreării se face prin credință,ne spune Dostoievski.

L-am descoperite Andrei Tarkovski anul trecut, ma-m bucurat; pasiunea mea, arta vieții. Este unul dintre cei mai importanți cineaști ai secolului al XX, poate cei mai mari regizori ai lumii. Mi-au plăcut filmele pentru ca a reușit să transpună în filmele sale esența vieții, micile noastre „bijuterii” bucăți și trăiri dintr-o viață de om. In filmele: Solaris, Călăuza ,Sacrificiu Nostalgia sau Oglinda.

Lumea lui se dezvăluie în Sculptând în timp” o carte buna pentru vremurile nostre tot mai bolnave „Absolutul poate fi atins numai pe calea Credinţei şi a Creaţiei, şi că „Scopul artei este acela de a-l pregăti pe om pentru moarte, de a-i curăţa şi de a-i afâna sufletul, de a-l face capabil să devină mai bun.“ (din recenzia cartii.)

Tarkovski îndeamnă  la umanitate, universalitate și iubire; să nu te ocupi numai de propriile interese personale, egoiste, făcând judecăți de valoare și filosofând, ci iubindu-l pe om.”In timpurile noastre se dezvoltă un conflict tot mai lipsit de speranță între individ și societate, se înalță zidul care îl izolează pe individ de omenire” scrie Tarkovski.

 Filmul fantastico-filosofic „Solaris”, filmul autobiografic „Oglinda”, acestea sunt moştenirea de bază a lui Andrei Tarkovsky. 

https://www.youtube.com/watch?v=rL-0-lxv40M

https://www.youtube.com/watch?v=lNGJELazYhM

Trecând prin viaţa suntem răspunzători in fata trecutului si prezentului.

Sacrificiul este filmul-testament al lui Tarkovski

Cine este pregătit să sacrifice totul pentru ca lumea să fie salvată?

SE ştie că filmul este o artă serioasă şi cere sacrificii. În vremurile noastre, spunea el în Timpul călătoriilor, e uşor să filmezi şi să editezi un film: „Toţi îşi închipuie că fac filme.” Şi totuşi, artistul trebuie să slujească artei sale, iar nu – cum se întâmplă acum – invers.

 „Tarkovsky a fost inventatorul unui nou tip de cinema, el este atât de important, interesant şi nepreţuit pentru noi, şi nu numai. El a urmărit să redea reprezentarea vizuală a ceea ce se numeşte „sufletul omului”. Două filme strălucite sunt „Nostalgia”, si „Sacrificiul”, acestea devin o etapă de introducere în tainele vieţii”. 

 „Fiecare artist, spunea regizorul în ultimul interviu, în timpul existenţei sale pe pământ găseşte şi lasă în urmă o parte din adevărul despre civilizaţie, omenire”.

Citate:

„Acela care îşi trădeaza o singură dată principiile, pierde puritatea relaţiei sale cu viaţa. A trişa faţă de tine însuţi, înseamnă să renunți la tot, la filmul tău, la viaţa ta.

 Suntem prea chinuiţi de propria noastră neputinţă de a fi siguri pe adevărul pe care-l cunoaştem. Dar, ca să-l cunoaştem trebuie să iubim. Şi să credem. Credinţa e cunoaştere cu ajutorul dragostei. Dragostea din noi a fost programată de sus.

 Filmul este  viată. Iar viaţa, plină de mistere, e cel mai mare miracol. Cine poate să explice de ce trăim, pentru ce iubim? Câteodată putem explica de ce urâm, dar nu știm pentru ce iubim si totuși fără iubire viaţa ar fi imposibilă. „

 Prin opera de arta vizuala, înțelegem si vedem splendoarea acestei lumii, plina de culoare.

wildflower-bouquet-michelle-murray

J. Deane Simmons2960

 

 

 

 

 

crinul

A dărui crini, e un fel de a spune „Tu ești regina mea!”…  

A înflorit din lung suspin,

un crin,

îmi oferea sa sorb,

ca pe-o licoare,

parfumul lui amețitor

de crin …

îmi era sortită mireasma lui.

As fi dorit sa aibă obraji, pentru a-l săruta, atât de frumos, crinul era. 

Ghirlanda divină .

Hans Wigert - Lilies

„Ape vor seca în albie, si peste locul îngropării sale va răsari pădure sau cetate, si câte o stea va vesteji în depărtări, pana când acest pământ sa-si strângă toate sevele si sa le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale... ” G. Călinescu despre M.Eminescu

Claude Monet 1904-5

Claude Monet,pictura

 

 

Un destin – Dalida

Dalida, pe numele său real Yolanda Cristina Gigliotti, a fost o cântăreață cu origini egiptene și italiene. A făcut furori în anii ’60-’80. Nu era doar o frumusețe cu totul specială, avea si o voce specială.

 

A trebuit să lupte pentru a continua să stea în prim-plan pe scenă, dar învinsese, timp de treizeci de ani, în lumea largă. Supravieţuise iubirilor prea des încheiate cu sinucideri, la propriu şi la figurat, însă demonii întunecaţi ai Yolandei, fetişcana plecată de la zero, urmau s-o învingă pe Dalida, starul. Soţul Lucien Morisse a transformat-o într-o cântăreaţă venerată, dar bărbaţii pe care i-a iubit cu mai multă patimă nu i-au lăsat altceva decât amintiri,  uneori puţin gust de cenuşă. Nici unul n-a făcut-o mamă; a văzut în asta o dramă.

<<În ciuda succesului imens pe care l-a avut în plan profesional, viața sentimentală a artistei a fost marcată de probleme personale și de relații amoroase nereușite.

La sfârșitul lui ianuarie 1967, Dalida avea o relație cu muzicianul italian Luigi Tenco, care s-a sinucis. A fost găsit în camera de hotel chiar de artistă. O lună mai târziu, Dalida a încercat să-și pună capăt zilelor cu o supradoză de medicamente, într-un hotel din Paris. În septembrie 1970, fostul soț  al Dalidei, Lucien Morisse, cu care a fost căsătorită între anii 1956 și 1961, s-a sinucis, împușcându-se în cap.

În iulie 1983, iubitul cântăreței din perioada 1972-1981, Richard Chanfray, s-a sinucis și el.>>

Sublimă în ochii lumii, discretă în privinţa rănilor căpătate, cântăreaţa a murit aşa cum a trăit: cu pudoare şi eleganţă. În seara sinuciderii, a pretextat o petrecere mondenă pentru a-şi îndepărta apropiaţii, după care i-a lăsat o scrisoare iubitului de-atunci, care tocmai îşi încălcase promisiunea. A redactat un mesaj sobru: „Viaţa mi-e insuportabilă. Iertaţi-mă.” A fost găsită în pat, într-o pijama albă imaculată, cu părul fascinant despletit pe pernă, ca o Frumoasă din Pădurea Adormită. Cea care considera că şi-a ratat cariera a lăsat în urma sa, amintirea unei victorii strălucite: nouăzeci de milioane de discuri vândute în lumea întreagă .În ziua de sâmbătă, 2 mai 1987, anularea unei întâlniri galante pentru a pleca spre moarte cu pastile, înscenată cu mult gust estetic.

17.5.15. - 1

A l’occasion de du 28ème anniversaire, nous avons offert à Dalida une composition de fleurs. (Paris)

02

Mai multe pe; https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/10/17/dalida-o-ranita-nevindecabila/ 

sarea pamantului

Oamenii sunt sarea pământului, aveţi grijă să nu vă pierdeţi sarea, gustul, plăcerea şi fericirea.

A1TTsm7qIKL-940x1305

55633