pasul tău
… în nopțile lungii, argintii… caută de atâția ani… sa-mi întâlnească chipul… e pasul tău, de iubire… zâmbind, dindărătul ferestrei, chipului cu pleoapele pe jumătate închise.
Întinsă, pe patul copilăriei mele, stropi de trandafir înmiresmează noaptea mea cu iubire, printre vise adormite.
Memoria refuză sa rețin anumite zile, după cum există altele, care sunt reveria visurilor, adunate sunt beția dragostei, oferita vieții, acest aliment ce trece peste nemărginirea timpului.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.