impresionism

În fiecare
dimineață,
când mă trezesc, simt plăcerea supremă: să fiu eu.

Calea sunt eu. Și călătorul tot eu.

Claude Monet

Toamna îmi va
decora pasul cu frunze aurii…. și cu umbra zâmbetului… într-o zi. Vocabularul culorilor este inepuizabil, iar vocea sentimentală este absolută și pură, ca tăcerea.

Tot ce vreau este să strălucească o lumină peste ochii sufletul meu. Azi plouă!

Parfum… Pe frunze – un câmp de lumină strălucește purpuriu. Un fior special al sufletului – Exces de frumusețe.

Macul parfumat – Vincent Van Gogh

Există artiști a căror viață pare a fi întruchiparea viselor lor. Uitându-ne la pânzele lor. Îmi place pictura franceză, (impresioniștii) îmi plac artiști francezi, îmi place cei care au trăit, au studiat pictura și au pictat în Franța și nu numai. Am un respect profund pentru ei, pentru creativitatea lor, mă educă, mă luminează și îmbunătățește starea mea de spirit … frumusețea picturilor este uimitoare. Am ales din picturile mele, o să continui să postez impresionism, pentru a nu le pierde. Sper să vă bucurați de ele, cei care iubiți arta.

Pierre Auguste Renoir

Claude Monet

Vincent Van Gogh

tandrețe

Am întrebat… cât de departe…ești
Dar mi-ai răspuns cu altă întrebare:
Tu nu ai văzut că cerul strălucește
Si nu-i decât un pas.

O dragoste puternică, a îmbrăcat cerul cu explozii de culori, exilați într-o lume sfântă. Stele au început să se ofilească, de splendoarea iubirii lor, pe cerul albastru, întristat. Nu știu prea mult din povestea lor, dar dragostea nu a fost fragilă, sclipeau lacrimi de rouă dimineața și gânduri albastre de toamnă. O dragoste cu strălucire în vis, în realitate, – înseamna viață… un motiv de bucurie.

Uimirea minții de toamna, este acolo unde iubirea își varsă durerea, este cântecul tăcut din lumina colorată a vieții.

Richard Clayderman – La Tendresse

Putem trăi fără bogăție

Putem trăi fără glorie

Dar să trăim fără tandrețe

Nu se poate

Această nevoie de tandrețe

O avem din naștere

Pentru ca dragostea să domnească

E nevoie de iubire

Până la sfârșitul vieții.

„Trebuie, a spus el, să creăm o civilizație a iubirii”. Papa Ioan Paul al II-lea.

 

privește in tine

Acest univers nu este în afara ta. / Priveşte în tine; / Tot ceea ce vrei să fii / Eşti.” – Rumi

Simt realitatea, dar ochiul reușește sa schimbe realitatea, prin contemplație.

 Prietenia, la fel ca si iubirea, exista pe de-a-întregul, sau jumătăți de măsura sau nu exista deloc. Surâdem pasiv celor care nu ne cunosc. Este prietenia dintr-o sala de așteptare, uneori o simt calda, luminoasa, atunci mi-e gândul plin de frumos. Se spun poezii, se impart gânduri, tristeți si se aduna bucurii. Se scriu scrisori.

Ce facem cu aroganta,infatuarea, sunt ca niște pietre, oameni plini de mândrie , care distrug stima de sine a persoanelor din jurul lor, demonstrând astfel superioritatea si starea de inferioritate a celor cu care vin in contact.  Evitați pe cat posibil acești oameni. Nimeni nu este vreun sfant, toți avem păcatele noastre, dar este imperios necesar sa avem bun simt in relaționarea cu persoane pe care nu le cunoști sau  dimpotrivă le știm. Adaug si goana dupa înavuțire, viata dezordonata toate duc la boli grave. Azi dimineața din păcate am primit o veste trista; moartea unei persoane dragi mie, care avea treizeci de ani. Stresul,extenuarea fizica,mediul nociv in care trăiești, contribuie la dezvoltarea acestei boli necruțătoare, numita „cancer”.  Aveți mare grija de voi* 

 Durerea sufletului scufundat in ochii tăi, o lacrimă strălucește.

Ca sa te vindeci trebuie sa cobori la rădăcina rănii si sa o săruți pana sus de tot.