Lucian Blaga, poezie

”Un singur izvor am pentru tot ce fac: TU ”

Muza este cea mai bună sursă de inspirație pentru un artist și cel mai bun doctor pentru sufletele umane.

„Avea în el un farmec ciudat. Întâi tăcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urmă, niște ochi demonici […] Își concentra toată ființa în privire. S-a scris despre el că se iubea foarte mult poate şi pentru că era, în fond, un timid, un delicat, un introvertit, totuși, care era foarte iubit, foarte simpatizat…”

”Sufletul mi-e așa de curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede.”

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuși.

E toamnă. – Poveștile Evei

Sufletul mi-e așa de curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede.

În noapte undeva mai e
tot ce-a fost şi nu mai e,
ce s-a mutat, ce s-a pierdut
din timpul viu în timpul mut. – În noapte undeva mai e

Numai marginea subţire-a lunii
ar mai fi așa de rece
– de-aş putea să i-o sărut –
– ca buza ta.

Îmi ești aproape.
Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape. –Înfrigurare

”Iarba este înrourată la ceas de noapte, ochiul meu – totdeauna”

Mi-ești drag-acum, tu, noapte sfântă,
Cu plânsul tău domol de stele,
Căci porți în firea ta curată
Comoara visurilor mele.

[…] Iar eu încet,
nespus de-ncet
pleoapele-mi închid,
îmbrățișând cu ele tainic
icoana ta din ochii mei,
surâsul tău, iubirea şi lumina ta – fragment din Noapte

Cu două degete muiate în apă poți să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poți stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face.

Artistul creează din frumusețea lui spirituală.
„Omul: un vierme ce se transformă în lumină când iubește” L.Blaga

Lucian Blaga

luna și noaptea

ploaie colorată de toamnă

Lumea noastră este luminată cu iubire curată, ca lumina, nu numai pentru că planeta se învârte.

toamna

Azi a venit toamna la mine… îmbrăcată în Frunze, mirosea a ploaie colorată, am tratat-o cu ceai fierbinte, ea mi-a adus frunze uscate, petale de stele căzute.
Apoi s-a așezat pe pervazul ferestrei mele și a început să cânte, în liniște.
A cântat despre lumină, despre faptul că trăiește în tăcere, a cântat despre râsul oamenilor care sunt ca un vânt cald și despre cărările ude de rouă.

….Și dimineața, toamna mergea pe drum, și-a cerut scuze, pentru că, a promis că îmi va trimite lumină, dar a aruncat un curcubeu pictat cu vise, pe umeri mei subțiri și apoi, a  plecat. Plouă.

Le are pe toate.. și ceață.. si ploaie… Și zborul norilor.. si cele mai fine raze de lumina… șoapta frunzișului.

Andre Deymonaz 1946 – French painter

 Scopul vieții este exprimarea
de sine.

A ne manifesta esența în
întregime, este ceea ce trăim. În epoca noastră, oamenii se tem de ei înșiși Ei au uitat că cea mai mare datorie este datoria față de sine. Desigur, ei sunt milostivi. Ei vor hrăni pe cei flămânzi, vor îmbrăca cerșetorul. Dar sufletele sunt goale. Ne-am pierdut ce, curajul!? Sau poate că nu am avut niciodată. Frica de opinia publică este baza moralității. Cred că dacă fiecare persoană ar putea trăi o viață întreagă, dând frâu liber fiecărui sentiment și expresie a fiecărui gând, realizând vise, lumea ar simți din nou un impuls puternic, spre bucurie și frumos.
Dar și cel mai curajos
se teme de el însuși.

 Numai bunătatea, iubirea, și frumusețea pot salva această lume!

Goxwa Borg artist

idei pictate

Dragostea este ca o floare frumoasă, pe care s-ar putea să nu o atingi, dar al cărei parfum face din grădină un loc încântător.

Lumea este un joc de lumini şi umbre, decoruri care se schimbă continuu, dar mai înfloresc flori în ea.

Uneori, seara apare o figură, ce se uita la noi, din adâncul oglinzii….Arta, trebuie să fie aceasta oglindă, ce ne redă imaginea noastră.

În tăcere, poți atinge coardele inimi cu dragostea pentru natură, cu muzicalitatea ei și frumusețe, e suficient, pentru a accepta tăcerea. Și plutim asa prin petale de vis, miroase a mireasmă, totul e conturat în culori, cuvântul, inelul și cheia..

E toamnă cu despletiri de frunze și mor trandafiri.

Toamna a îngropat la rădăcina copacului cuvântul, iubire.

Sunt priviri care te înalță, priviri inteligente, priviri sublime, priviri pline de pasiune, care vorbesc inteligent. Sunt și priviri care rătăcesc prin viață, care nu spun nimic, priviri reci, care te răscolesc. Suntem galaxii, care rătăcesc prin univers, în căutarea eternității și a paradisului pierdut.

…și seara… cad ploi de stele

ard fără arsură

ce cu dor… se împreună

în picuri de rouă,

stele strălucesc în oglinda brumărie, spectacol ceresc. claro de luna – debussy

Pe curând!