O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

William Shakespeare

 „Când mori şi stearpa-ţi frumuseţe moare;

                                    Dar dându-i rod, o laşi nemuritoare”

… A fi sau a nu fi, este întrebarea!…

 William Shakespeare s-a nascut pe 23 aprilie 1564,a murit in 1616, pe 23 aprilie, cel mai ilustru poet liric renascentist. actor,dramaturg, poet, si creator de sonete. 

Shakespeare a scris comedii: “Furtuna”, “A douasprezecea noapte”, “Poveste de iarna”; istorice: “Richard al ll-lea, Hencric al Vlll-lea”; tragedii: “Romeo si Julieta”, “Hamlet”, “Regele Lear”. 

Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu este mai presus în om decât mintea si sufletul

Doamna lui Shakespeare este neîntrecută în frumuseţe şi farmec, după cum reiese din sonetul următor:

Sonet – CXXX  „Nu-s ochii Doamnei mele rupţi din soareshakespeare sonet.

                  Nici roşul de pe buze nu-i mărgean;

                  Omătu-i alb, dar sânu-i oacheş pare,

                  Iar negrul păr sârmos ca de ţigan.

                  Știu roșii, albe – roze de Damasc,

                  Dar faţa ei nu are-aşa aşa vopsele;

                  Dintr-un parfum mai dulci zefiri se nasc

                  Decât din tot parfumul Doamnei mele.

                  Îmi place s-o ascult când îmi vorbeşte

                  Dar de un cântec mult mai mult mă-ncânt;

                 Nu ştiu cum calcă zâna îngereşte,

Dar Doamna mea păşeşte pe pământ

                  Şi totuşi jur că n-are asemănare

                  Cu cele ce se cred rupte din soare”.

Doamna brună i-a fost însă infidelă lui Shakespeare, a cărui iubire devine sursă de suferinţă şi chin, mai ales când află legătura acesteia cu prietenul său blond.

XLII

A fost a mea, a ta-i acum, şi ştii
Că o iubeam; mă aşteptam să doară,
Dar că acum de drept îi aparţii,
E-o pierdere ce-aproape mă omoară…
Dar tot vă iert, şi-n gânduri vălmăşag
Îţi zic: era firesc să o alegi, şi tu
Iubeşti precum iubesc; şi că-mi eşti drag
ştiind, la fel, ea-n grabă-ţi se dădu…
Te pierd, o pierd, ferice dar de voi,
Că v-aţi găsit! Câştigul e-ndoit
Iubire-având din mine amândoi,
Cât eu rămân de chin blagoslovit.
Batjocură a sorţii: fraţi de sânge,.

sonetul CXXXVIII

Ea jură că-i o sfântă! Cine-o crede?
Să-i spun că jură strâmb? O, n-are rost.
Sau poate-am chip de tânăr… cum se vede,
Încrezător muierii, crud şi prost.

Noi doi  – ascultă! – să rămânem doi,

                                    Deşi-n iubirea nostră sântem una”.

Sonetul CLXXIII 

Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpușă,

originalludwig knoefel 9

Să-ți faci un joc cu toane, ca în copilărie,

Când ea-ți cerea o fire de salamandră vie,

În tainica-i văpaie să arzi făr’ de cenușă.

Ea nu stă-n trup: stăpână-a cărnii și-a plăcerii,

Înflăcăratu-i spirit – urgie – le consumă;

Își cată-n noi duh geamăn… și, de-l îmbii cu humă,

Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii…

Te ispitește jindul să-mbraci și fericirea

Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?

Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte,

Căci ea, ca să pătrundă, îți sparge-alcătuirea,

          Preface în genune lăuntrul tău, anume

          Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume…

sonetul CIII

Culori de fum, o, Muza mea săracă,
Ai picurat în versul meu netot,
Splendorile, să nu orbesc de tot.
Iubire, de sunt mut, nu-mi face vină,
Oglinda doar îţi ştie chipul drag.

georgiana, duchess of devonshire (1757-1806)

“Sunt istovit, şi-n tihnă voi să mor/decât să-l văd slăvit pe ticălos/iar pe sărman de râsul tuturor/să văd tăgăduit pe credincios/pe vrednicul de cinste, oropsit/şi pe femei batjocorite crunt./Pe cel făr’ de prihană, pedepsit/şi pe viteaz răpus de cel mărunt/şi artele sub pintenul despot./Să văd prostia doctor la deştepţi/şi adevărul “vorbă de netot”/şi strâmbul poruncindu-le la drepţi:/mă uit scârbit la tot şi … Bun rămas!/

Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?”  Shakespeare

Reclame

picturi feminine

În viața reală, doamnele nu străluceau întotdeauna, nu erau perfecțiuni, dar pictorul făcea minuni, iar femeile de pe pânze, deși aveau un aspect ușor arogant, nu erau lipsite de farmec. Dacă o astfel de femeie poate servi plăcerilor corporale, este dificil de răspuns, probabil că acesta este un alt mister psihologic forțând publicul să caute răspunsuri înșiși. pictorul Gustav Klimt

Femeie cu oglinda, 1911

f178ae0f8bd1t (1)0efc092754b6tb6367b4b94c0tc9f0b66f26b1t9ff1debeb1c7t

Frederick Carl Frieseke - Tutt'Art@ (19)Frederick Carl Frieseke - Tutt'Art@ (26) (1)

Frederick Carl Frieseke - Tutt'Art@ (35)Frederick Carl Frieseke - Tutt'Art@ (36)Frederick Carl Frieseke - Tutt'Art@ (53)the-yellow-room_frederick-carl-friesekewoman-in-a-doorway_frederick-carl-friesekeon-the-bank_frederick-carl-friesekeFrederick Carl Frieseke - Tutt'Art@ (15)Mrs._Frieseke_at_the_Kitchen_Window,_FriesekeWindow,_Frieseke

Ulise Caputo, artist italian (1872-1948) si FREDERICK CARL FRIESEKE (1874-1939)  – pictor impresionist american

léon de smet (belgian, 1881-1966),

Marie Taglioni

În opinia mea, toți marii artiști ai lumii, geniile, au o viață de poveste. 

De curând am vizionat  ”Puccini” dramă, film. Povestea vieţii şi a carierei marelui compozitor italian Giacomo Puccini. Unul din cei mai apreciați muzicieni din toate timpurile. ”Transformă iubirea în muzică și, cucerește lumea cu pasiunea sa~ ”Vissi d’arte, vissi d’amore”-„Am trăit pentru artă, am trăit pentru iubire.” Bijuteriile compozitorului: „Turandot”, „Tosca” şi „Madama Butterfly”, „Boema”.

138933439_0_ca4ab_ac38f3fc_L

Marie Taglioni, despre viata si succesul ei impresionant. 

Marie, cea cu mișcări ritmice! Cu gesturi nobile! Cu atitudini poetice și, mai presus de toate, cu o melancolie dulce!

5b11b324aee0216d138ecd94ac4af303

Balerina, Marie Taglioni (n.23 April 1804 Stockholm, Suedia – m.22 April 1884  – d.24 aprilie 1884, Marsilia, Franța,la fiul ei, George)

    Marie, figura centrală în baletul erei romantice, sa născut la Stockholm, în familia coregrafului Philip Taglioni.    

Prima balerina romantică. ”Maria Divina”

Ea a atins cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet.

„La Sylphide” primul balet dansat în poante, de nimeni alta decât Marie . Cu brațele ridicate spre cer,  ea a fost îndreptată spre înainte, în timp ce un picior a rămas întins.

8a20ee49b7e1

Astăzi, coregrafii scriu despre acest atribut ca fiind cel mai elegant, dar și cel mai dificil dintre toți pașii de balet. „Fața ei purta amprenta unui farmec deosebit, un farmec blând~

Maria a cucerit publicul parizian în 1827 la carnavalul venețian, devenind astfel un oaspete frecvent al scenei, Opera Garnier din Paris.

În martie 1832 a avut loc premiera baletului Sylphide, marcând începutul erei romantice a baletului.

ballerinamariec

 Ea, ”părea țesută din lumina lunii„ strălucind misterios pe scenă. Esența artei ei, este atât de pură încât „ar putea dansa în templu fără a insulta sfințenia acestui loc”. După cum scriau contemporanii, „să intre într-un templu strălucitor al artelor frumoase”. Astfel, în 1836, era prezentată, în premieră, „Silfida” lui Bournonville, devenită faimoasă în lumea întreagă. ”Silfida” este o ființă imaginară, o irezistibilă silfidă, o închipuire gingașă și grațioasă, care îl ademenește pe iubitul ei, scoțianul James, într-o lume ireală de vis diafan, 

 dar își pierde șansele la fericire, el moare.

Când dansam, spunea Marie Taglioni, eu surâdeam, nu râdeam, eram fericită.

a3d2e0785c22

Maria Taglioni la 30 de ani s-a căsătorit cu contele Gilbert de Voisins o  „dragostea și prietenie reciprocă”, ea a primit un titlu, care însă nu l-a folosit niciodată. Marie în primii doi ani de căsătorie a dat naștere la doi copii: un fiu și o fiică.

Balerinei îi plăcea lucruri frumoase și scumpe, Argintul, porțelanul, picturile, mobilierul unor maeștri celebri, o „cămară cu diamante”. Când a încercat să-și liniștească apetitul, atunci a izbucnit o serie întreagă de scandaluri – deloc în spiritul romantismului.

Divorțul oficial a fost emis la începutul anului 1835.

Ar putea fi mica, pretențioasă, capricioasa, cruda. Dar, în același timp, admiratorii ei, când și-a părăsit soțul, i-au admirat „fascinația”

ballerinamariec

 

Publicul parizian a văzut acum în balerina un „trandafir umed”, parfum care a dispărut și pe care toată lumea și-a dorit să-l bea până la sațietate”.

Maria-Taglioni

În octombrie 1829, A.I. Turgenev a scris : „Am văzut picioarele minunate ale domnișoarei Taglioni”.

Primele știri despre un posibil turneu au apărut în primăvara anului 1837, în Petersburg.

Cei norocoși erau văzuți, plecând cu biletele în mâini. Marie a dansat la Sankt Petersburg timp de cinci sezoane la rând, între 1837 și 1842. Părea să ofere publicului posibilitatea de a se bucura pe deplin de arta sa.

Maria Taglioni2

Odată ce și-a rănit mâna, spectacolele au fost anulate, ceea ce a făcut ca balerin să scrie: „Două săptămâni lungi, plictisitoare și nesfârșite, iar în tot acest timp Petersburg suferă . Alți artiști au încercat să distreze publicul, dar toate în zadar. Ea a ieșit din nou cu o mână legată cu mătase, iar Petersburg a reînviat și sa luminat din nou … „

„Este într-adevăr un dans cu dificultăți?” Aici, în fiecare gest,  fiecare oscilație se află o ”poezia luxoasă „. „Nu dansa, ci cântă ca o vioara lui Paganini, pictează ca Raphael.” .

Marie, încântă publicul rus, fața ei, tristă, evazivă, ca și cum ar vibra, era mai presus de ceea ce se numește balet,”a condus publicul în lumea viselor”; l-au îngropat pe Pușkin, care a fost ucis într-un duel, dar dansul, balerinei sa dovedit a fi un fel de vindecare a sufletului lor și pacificarea inimii .

Maria Taglionini3

Criticii ruși, au spus ca „nu poate fi numită dansatoare: este un artist, este un poet în cel mai amplu sens al cuvântului, a adus beneficii întregului balet ;i tinerilor dansatori. Vroiau să se miște frumos, să aibă aceleași maniere elegante, ca ale lui, Marie.

Ultima performanță a balerinei din Sankt-Petersburg a avut loc la 1 martie 1842. A fost chemată de 18 ori. La finalul spectacolului, ea s-a adresat publicului spunând:  „într-o țară cu înghețuri nemiloase, eu fost mereu caldă”

f5afabe7a709

Pe 18 martie 1840 la Teatrul Regal, în acea seară, doi dansatori de balet, Marie și Cerrito, urmau să danseze unul după altul. Inițiatorul acestui duel deosebit a fost însăși „Marie divină”. A  decis să se confrunte cu tinerii. În sală era o tensiune, ca și înainte de începerea ostilităților. Sala a înghețat … În esență, a fost un duel cu două stiluri. Judecătorul-șef, Timpul, care a fost ultimul judecător, a pronunțat verdictul . Timpul ia lăsat victoria lui Taglioni.

„A plecat și a lăsat în urmă o astfel de goliciune, care a înspăimântat„. a scris teatrul din Petersburg.

duel

Zeii pământești nu primesc o ceașcă mai puțin amară decât muritorii simpli. Și Marie a trebuit să o bea până la fund. Ea a cedat entuziasmului unui tată neliniștit, care a insistat să se răzbune. Cu toate ca dansa pe tulpini de flori, trandafiri, anemone, lalele erau fixate pe un arc elastic, puterea căreia putea fi garantată. Dar numărul afișat la Londra nu a avut succes.

Se retrage la vârsta de 45 de ani, după 27 de ani de carieră artistică.

În anii 1870, Marie sa stabilit la Londra, preda lecții într-un mediu aristocratic. În special, ea a învățat pe fiul reginei Victoria să danseze. 

A considerat-o afacere de prestigiu sau a fost forțată?

Cum a dispărut popularitatea ei fantastica?

 A venit vremea, când toate triumfurile trecute, strălucirea și închinarea par a fi un basm despre altcineva.

Ea, care a format gustul publicului, l-a învățat sa fie elegant, l-a învățat sa simtă harul adevarat .  Ea, ”Magia talentului”

Un epitaf a fost scris pe piatra de pe mormântul din cimitirul Pere Lachaise: „Pământul, nu o apăsă prea tare, pentru că a pășit atât de ușor deasupra lui”

1

Informații; site rusesc.

 

clipe flori

Atunci, când ne doare privim, înspre cer, tragem aer curat în piept, să putem respira. Dar, seninătatea cerului nu ne luminează, ne face să ne simțim singuri, sub același cer divin,

william logsdail (1859-1944)

asta ne doare si mai mult.

Jean Eugène Buland(1852–1927).jpg

Mai cade câte-o petală din clipele frumoase, se ofilesc.

claudius von schraudolph (1843-1902)

 Apar altele noi, clipe tinere, cu o altă frumusețe, cu un alt parfum, parfumul altei flori.

 – Am clipe flori în suflet – lumina divina.

heinrich ludwig wittich(1816-1887)

Artisti – Jean Eugène Buland(1852–1927) ,von Schraudolph (1843-1902),William, Claudius von Schraudolph, (1843-1902) (1859-1944),Heinrich Ludwig Wittich(1816-1887) .

arta veche 8

2af3afaaa3ce

În Noul An, îți doresc fericire, multă fericire!

Să primești dragoste pe măsura frumuseții sufletului tău! 

9009e46ef4e6146c948b16a96020526b4b31afecf12a38f0dfa2f70a1ce5Moritz Michael Daffinger0_81985_91592e9c_XXL115254167_large_4845230_4a8cec84

Moritz Michael Daffinger nEmile Vernon

e28792725847

Artisti: Adolf Dauthage,Josef Nikolaus Kriehuber,Petr Petrovich Sokolov,Henry Stephen Ludlow,Moritz Michael Daffinger(1790-1849),Leopold Fischer,Josef Musser,Patritius Kittner,Charles Henri Joseph Gabet,Friedrich Wailand,Eleuterio Pagliano (1826-1903),Carlton Alfred Smith (1853-1946),Anton Richter,Adriano Ferraresi (1851-1892),Edmund Havell (1819-1894),Friedrich Heinrich Füger,Matthias Grillhofer,Mary L. Cow (1851-1929)