toamna pictată

„Arta este o realitate comandată de artist, care poartă amprenta temperamentului său, care se manifestă în stil” 

Cu toții avem propriul nostru drum. Dar ceea ce ne este comun, este sentimentul emoțional puternic, care este o parte esențială a naturii noastre. Unii vorbesc despre asta, alții scriu poezii sau scrisori, pictează, compun muzică.

”Spune-mi tu, iubito, dorul când mă doare –
E rugina toamnei, ce-a ajuns la os?! ”

Lumea viselor, lumea realității existente în imaginație, în suflet …

Mătasea verde… coboară din cer … iar frunzele sunt colorate – coapte …

 … sună muzica cristalină a ploii …. vânturile sunt ușoare și îndrăznețe … tristeți prin ploaie și prin vânt, tristețea unui dor nevinovat…  o frunză tremură în vânt,  îi auzi sufletul…. în tăcerea șalurilor de mătase, de toamnă, și un vals undeva ….. sună ….. sunet divin ….. sunet de vioară tandră… un miracol uimitor – privește crearea raiului, un colier … și pe pandantive, culorile lunii octombrie, dansează cu o rază de soare ..  o frunză fluturând ….  jocul se termină cu un zâmbet fermecător.

Ei bine, asta este totul, și plouă în oraș, iar norii stăpânesc cerul.

De ce te iubesc, toamna?
Pentru muzica picăturilor de ploaie,
Pentru cerul albastru azuriu
Și strălucirea focului auriu.

Pentru o dimineață cenușie cu ceață, pentru miere și ceai cu ghimbir.

Curcubeul strălucește, pădurea înflorită este aromată…

ADDA – Floare Delicata

Pe unde trece o iubire pământul e luminos și cerul pe pământ.

 

sărbătoarea sufletului

 Ce faci la ora când mi-e dor de tine?* – trăiesc simplu și dăruiesc mult;
fragmente de culoare.

Dăruiesc înțelesuri și trăiesc conștient. Fiecare dintre noi are puterea de a lumina cu darurile sale, cu vocația sa. Pictura desenată pe o stea răspândește lumină ”Voi sunteți lumina lumii,” a spus Mântuitorul. Să redai în cuvintele și imaginile potrivite este esența să faci o prioritate din celălalt, atunci devine instrumentul esențial al artei tale. Cele mai frumoase expresii ale iubirii le-am găsit, știm bine, la artiști, poeți.

Am văzut cazând o stea,

Mi-am pus pe loc o dorință, 

Dar prea mulți oameni i-au văzut căderea

Și prea multe dorințe s-au contrazis

Așa că fiecare a rămas dezamăgit,

Iar doleanța s-a pierdut în Univers.

Sunt prea puține stele căzătoare

Iar noi suntem mulți aspiranți,

Fiecare cu speranțe nespuse,

Care așteaptă steaua lor,

Dar ea se prăbușește confuză

Si se prăbușește fără de folos.

…..

Aștept cu răbdare o stea doar a mea,

Să-i văd doar eu venirea spre Pământ,

Numai mie să-mi audă dorința-mi fierbinte,

Să se bucure că moare cu rost

Și prin sacrificiul ei luminos

Să ne-ncununeze cu iubire veșnică.

Risipă de stele, autor Petru Racolțea, din volumul  ”Versuri pentru suflet și cuget”

Tandrețea este o emoție și o poți trăi față de o persoană, față de o floare…

Acuarelă

Nguyen Thanh Nhan, artist contemporan, vietnamez. 

acuarelă

IMAGINI și CULORI SUPERBE! 

 Artistul, Richard Macneil s-a născut în 1958, în Worcester (Regatul Unit)

Lucrările autorului decorează Oficiul Oval al Casei Albe din SUA.