O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Posts tagged ‘Alexandra Svet’

Floarea din asfalt- carte jurnal

Când te vei simți deznădăjduit deschide cartea și citește câteva fraze la întâmplare. Este istorie,credință,poezie,iubire,trecut și prezent. Este o carte, care îți răscolește conștiința.

”Mai sunt câțiva… nebuni frumoși care mă iubesc. Mă îngrijesc. Îmi curăță rănile, Îmi mângâie amarul cu sufletul lor curat. Îmi plâng morții și eroii și dau deoparte noroiul de  pe fața mea, își strigă iubirea, nădejde și credința.

Că miorița mea nu e resemnare tâmpă. Eu știu că nu stau în genunchi că sunt învinsă, ci pentru că mă rog. Cu fiecare martir m-am ridicat de la Masa Tăcerii. Îți par căzută? Eu știu că m-am ridicat.

Creați idealuri. Visați mult. Cunoșteați trecutul. Luați ce mai bun din el.Nu faceți aceleași greșeli.Nu dărâmați. Construiți. Fiți uniți.Nu bârfiți.Nu furați.Dăruiți.Nu urâți.Nu mințiți.Fiți integri.Nu judecați.Iertați.Faceți istorie. Învățați. Îndrăzniți.

Cât costă îmbrățișarea după ce ai fost strivit? Cât costă zâmbetul născut din șuvoaie de lacrimi?  Cât costă mângâierea celui pe care tocmai l-ai rănit? Cât costă poezia pe care ai scris-o cu sânge?

Sărbătoresc femeia în fiecare zi, cinstindu-le pe toate cele care au iubit, și-au șters lacrimile și au mers zâmbind mai departe, pe toate cele care au clădit cu lacrimi și sânge și s-au lăsat zidite de vii în visele bărbaților pe care îi iubeau.

Păcătoșii au o sclipire de durere în ochi, care îmi dă fiori. Îmi imaginez cum se deschid cerurile, când se roagă cu tot sufletul lor.

Ce curat și limpede este aerul după o ploaie scurtă de primăvară… Ca un suflet care tocmai s-a spovedit.

Primăvara e când un vis ți s-a făcut țăndări, și te apleci să culegi cântând, cioburi de nădejde și credință. Primăvara ești tu. Uneori însă uiți.

Dacă ne-am da seama că ceea ce spunem despre alții spune mai mult despre noi decât despre ei, poate că am auzi în jur mai multe cuvinte frumoase. Sau ar fi măcar tăcere…

Azi mă întreb dacă no fi și iubirea un talant… Menit să facă roade, nu să fie îngropat la cine nu îl vrea sau nu îl merită… no fi mândrie, ambiție, încăpățânare prostească insistența de a iubi persoana greșită? Și mai mult cu cât persoana greșită nu are nevoie de de iubirea ta…

Nu mă-nspăimântă cerul, nici pământul;
Pe unul calc, pe celălalt îl străpung;
Sunt slab, sămânţa care-o suflă vântul
Pe stepele vieţii îndelung,
Dar el mă suflă unde vreau s-ajung!

Chiar dacă eşti la infinit de mine,
Dar ştiu că eşti şi-Ţi cat Împărăţia,
Nu-mi mai trăiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Şi sunt contemporan cu Veşnicia. Vasile Voiculescu

Florile

Lacrimi de îngeri căzute pe pământ Care ne învață cum să iubim. Ferestre deschise spre rai. Care ne învață cum să dăruim. Inflorind ca să ne arate cum să trăim. Înălțându-se parfumate spre cer. Ca să ne arate cum să murim.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este c2143dc772b46cafb844f8a01bbe8bd555ad85360390261.jpg

Am spicuit câteva idei din carte. Vă recomand cartea.