te-am pictat cu vopsea de soare

”Iubit-o s-au terminat țigările, plec!

Rănesc o femeie minunată. Am ales să locuiesc cu ea. Dar nu am ales-o complet.” Am citit asta la trecerea de pietoni, de la noi din oraș. 😲

Am visat la multe flori

Colorate, aurii,

Petale albastre de safir

Și vise înghețate în ametiste.

Cerurile străluceau cu flăcări roșii,
pe fundalul unui cer auriu pal,
nori cețosi se ridicau brusc
M-am uitat în depărtarea plină de tristețe dureroasă.

Am curățat timpul, de gândurile vechi, l-am îmbrăcat în sărbătoare, l-am hrănit cu surâs și vise.

Timpul strălucește roz, ca ametistul!

Și cerul se uită la mine … Același … albastru-gri, plouă… . Ascult sunetul ploii…unele picături cad zâmbind. Ai auzit?  Râd  – sunt ele, picăturile… lacrimi, perle de ploaie transparente.
Și zâmbind în fața ferestrei, auzeam:  –Te-am pictat cu vopsea de soare, așa cum am simțit, cu inima, cu ochii și cu sufletul. ”Te Iubesc, să crezi în mine “floare” cu zâmbet secret, iubitor ”

Femeia este un poem complex.

Femeie este o durere, este sarea din lacrimi.

Lumina iubirii adevărate continuă să strălucească …

Să fiți iubiți❣